RÂNDURI PENTRU DOMNIȘOARE (20)

PATRIA

Îndatoririle cetățeanului

-I-

Statul suntem noi, fiindcă în virtutea votului luăm parte la guvernare. Cum nu există drepturi fără îndatoriri, fiecare român are deci îndatoriri faţă de Stat.

-II-

Prima îndatorire a cetățeanului e fidelitatea arătată Ţării. Ea se manifestă în principal prin atașament pentru propria naționalitate. Renegarea calității de român e condamnabilă și nu se poate justifica prin nimic. Apartenența la Națiune, interesul național sunt mai presus de orice. Nesocotirea lor e o crimă. 

AVERTISMENT

RÂNDURI PENTRU DOMNIȘOARE (19)

PATRIA

Patriotismul

-I-

Iubirea pentru Familie, iubirea pentru semeni se contopesc într-un sentiment general greu de definit și atotputernic, iubirea de Patrie.

Educația poate dezvolta acest sentiment, dar nu-l poate crea, fiindcă există dinaintea ei. Patriotismul e sursa eroismului și baza vieții Națiunii. Pentru orășean, Patria e teritoriul pe care s-au succedat generațiile trecute, pe care se vorbește aceeași limbă și pe care se aplică aceleași legi, adică o realitate cam abstractă. Țăranului Patria îi e mai aproape de inimă. El iubește în Patrie obiectele cu care lucrează, terenul pe care-l cultivă și imaginile sensibile care i-au devenit sentimente. Există însă la fel de mult patriotism la oraș ca la sat. Orășeni sau țărani vom munci, vom lupta și la nevoie ne vom da viața ca Patria să trăiască.

„BOCITOARE„ ȘI DREPTURI

PERSPECTIVE (3)

SĂ ALEGEM CURAJUL DE A TRĂI!

-I-

Problema națională va exista cât timp va exista şi Poporul nostru. Așezarea geografică ne-a obligat, ne obligă și ne va obliga să ne confruntăm mereu cu adversari mai puternici ca noi. A fi sau a nu fi e, în concizia ei tragică, formula vieții noastre. Un mod bun de abordare a problemei naționale e apărarea fermă a tot ce e românesc.

În ultimii douăzeci şi șase de ani problema națională a fost ignorată. Ideea românească, sentimentul românesc sunt în regres. Martori sunt Ţara şi sufletele noastre. O Națiune care se neglijează pe sine nu imprimă Ţării pecetea sufletului său. Ce am făcut cu chipul blând al României?

La sate stilul caselor, îmbrăcămintea, viaţa de Familie sunt tot mai străine de tradițiile noastre. La orașe aspectul şi limbajul comerțului, reclamele, clădirile noi nu au nimic românesc.

PĂZEA!

PERSPECTIVE (2)

Religie și societate

-I-

Conform concepțiilor laice, Statul e expresia voinței majorității, e Poporul suveran care nu se supune decât lui însuși prin vot universal.

-II-

Pentru a înțelege mai bine teoria votului universal să luăm ca exemplu o sută de cetățeni. Ei renunță la drepturile lor. Aceste o sută de drepturi individuale se împart în o sută de părți egale și fiecare primește câte o parte ca alegător. Așadar cetățeanul primește ca alegător o sutime din drepturile pe care le-a cedat plus o sutime din drepturile celor nouăzeci și nouă de concetățeni ai săi, adică echivalentul a ce a dat.

PERSPECTIVE (1)

AGRESIUNEA METAFIZICĂ

RELIGIE ŞI POLITICĂ EXTERNĂ

RELIGIE, LAICISM, STAT

RELIGIE ŞI BISERICĂ

CÂNTEC SFÂNT

VEŞNICA RĂSTIGNIRE

De două mii de ani ne reamintim de drama Pătimirii în fiecare primăvară. Cine va suferi duhovnicește în aceste zile? Viaţa noastră banală, echivocă şi imorală îşi va urma cursul monoton. Hristos va primi loviturile şi spinii, se va prăbuși la pământ, crucea îi va zdrobi carnea, Îl vor țintui cu lovituri puternice de ciocan pe lemnul tare. Ce vom ști despre aceasta? Sângele Îi va șiroi încet pe trupul livid. Va privi spre Tatăl şi spre noi. Ce-am înțeles din tragedia Lui? Nici n-am tresărit, nici n-am plâns. Nici n-am gândit, nici n-am văzut. Mântuitorul moare singur, foarte singur. Peste deșertul timpului se ridică crucea de pe Golgota.

Sufletele noastre dorm sau sunt sterile în timp ce pentru a le scoate din toropeală, din mocirlă, din moarte trupul lui Iisus atârnă în suferință între cer şi pământ. În zadar inima Sa chinuită scoate strigăte de disperare care ar trebui să ne înghețe sângele în vine.

FORŢĂ, MORALITATE, RELIGIE

Zilele trecute mă uitam într-un ziar din străinătate la o hartă demografică a României şi constatam cu durere că zonele unde decesele sunt mai numerose ca nașterile sunt înspăimântător de multe. În articolul care însoțea harta se afirma între altele că: „ E vital ca românii să fie mai prolifici, altfel România ar putea dispare spre sfârșitul secolului al XXI-lea.”

Cazul Ţării noastre rezultă din acțiunea unor legi cu caracter universal ce s-ar putea formula astfel: „Scopul unei comunităţi e păstrarea populației şi prosperitatea ei. Semnul cel mai sigur că o comunitate prosperă e creşterea numărului membrilor ei. Guvernarea sub care numărul cetățenilor creşte, fără naturalizări sau colonizări de străini, e negreșit cea mai bună. Cea sub care un Popor scade şi piere e cea mai rea.” Din cele de mai sus reiese că în ultimii douăzeci şi șase de ani nu am fost conduși bine.

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE (18)

SOCIETATEA 

Bunăvoința – Politețea

-I-

Bunăvoința dă bunătății farmecul aparte pe care-l dă parfumul florilor. Bunătatea e uneori energică, aspră şi intransigentă. Bunăvoința e întotdeauna blândă, cordială şi dispusă să judece favorabil oamenii. Felul cum ne apar toate depinde de cum le privim. Bunicul meu, unul dintre inșii cei mai binevoitori din câți am cunoscut, obișnuia să spună cu o ironie blajină: „Când vorbesc cu chiorii, mă uit la ei din profil. Așa le văd doar ochiul teafăr.”

Bunăvoința ţine de acea condescendență dată de experiența de viaţă. Persoanele superioare sunt în general binevoitoare, pentru că au prea multă minte pentru a se înjosi cu meschinării. Pe tineri viaţa nu i-a învățat încă îngăduința. Multe fete exagerează defectele altora. Vanitatea intervine aici şi se fac comparații doar în propriul avantaj. Haine sau comportamente ridicole pot condamna pe cineva irevocabil în ciuda calităților sale.

Bunăvoința arătată numai celor dragi nu e în realitate bunăvoință. Adevărata bunăvoință e ca Soarele care-i luminează la fel pe toţi.

SĂ CREDEM ÎN DUMNEZEU!

Dacă nu există morală, patimile şi instinctele brutale pun stăpânire pe individ făcându-l egoist, hoţ, asasin, desfrânat, sperjur. Oamenii ticăloşiţi distrug totul în jurul lor. Aşadar fără morală progresul e imposibil, iar societatea destramă.

Vrem libertate totală de exprimare, dar dacă această libertate e lipsită de morală generează haos în idei, haos în societate. Nu ne împiedică nimeni să proclamăm virtutea viciu, dimpotrivă. Prin urmare nu suntem doar liberi să ne lovim comunitatea în însăşi temelia ei, ci chiar îndemnaţi s-o facem. Dar cu ce ne ajută? Omul moral va dispare, iar omul imoral nu va putea exista fiindcă are în el germenul morţii.

VIRTUŢILE CIVICE ALE RELIGIEI ŞI ALE ATAŞAMENTULUI FAŢĂ DE NAŢIUNE

Civismul face legătura între interesul personal și interesul național. Împrejurările actuale nu permit individului să se implice în viața Națiunii. Ne sunt necesare prin urmare credința în Dumnezeu și civismul. Iată de ce trebuie să cultivăm virtuțile civice ale Religiei și ale Patriotismului.

Teoretic riscul blocării mecanismelor sociale din cauza generalizării comportamentelor egoiste e mic pentru că avem nevoie de ceilalți. Fără semenii noștri suntem slabi, dar nu le putem obține sprijinul decât sprijinindu-i la rândul nostru. Descoperim astfel că interesul personal se confundă cu interesul național.

RÂNDURI PENTRU TINERI (19)

Omenirea

-I-

Ar fi greșit ca din iubire de Patrie să ignorăm lumea. Nu ne putem sluji bine Țara fără să cunoaștem climatul politico-economic global. Ar fi la fel de greșit ca din iubire de Patrie să disprețuim sau să urâm alte State. Patriotismul e un sentiment mult prea nobil pentru a produce dispreț și ură. Statele fată de care se impune să manifestăm rezervă sunt cele care ne vor resursele sau teritoriul, cele care ne împing fie fățiș, fie pe ascuns la sinucidere colectivă și cele violente. Apartenența noastră la lume se cuvine s-o înțelegem așadar ca participare demnă la viața internațională pentru apărarea intereselor legitime ale României.