RÂNDURI PENTRU DOMNIȘOARE (19)

PATRIA

Patriotismul

-I-

Iubirea pentru Familie, iubirea pentru semeni se contopesc într-un sentiment general greu de definit și atotputernic, iubirea de Patrie.

Educația poate dezvolta acest sentiment, dar nu-l poate crea, fiindcă există dinaintea ei. Patriotismul e sursa eroismului și baza vieții Națiunii. Pentru orășean, Patria e teritoriul pe care s-au succedat generațiile trecute, pe care se vorbește aceeași limbă și pe care se aplică aceleași legi, adică o realitate cam abstractă. Țăranului Patria îi e mai aproape de inimă. El iubește în Patrie obiectele cu care lucrează, terenul pe care-l cultivă și imaginile sensibile care i-au devenit sentimente. Există însă la fel de mult patriotism la oraș ca la sat. Orășeni sau țărani vom munci, vom lupta și la nevoie ne vom da viața ca Patria să trăiască.

Iubirea de Patrie ne rămâne în suflet indiferent de împrejurări. Patria e pentru noi ca o mamă și-i simțim lipsa, când suntem departe de ea. Frontiera e adesea o linie imaginară. Mașina străbate șoseaua. În față două drapele flutură pe două clădiri diferite aflate la o oarecare distanță. Unul e tricolorul nostru, e emblema pentru care au murit înaintașii, e simbolul ființei imperceptibile și totuși atât de concrete, atât de vii, pe care tocmai o părăsim, Patria, celălalt reprezintă același lucru, dar pentru alții. Mașina trece. Nu s-au schimbat nici cerul, nici peisajul, dar ne par diferite și la prima oprire, la auzul altei limbi decât româna, ne simțim ca exilați. La unii acest sentiment devine dor de Țară. În străinătate, întâlnirea întâmplătoare cu un compatriot necunoscut e, chiar și pentru cel mai rece dintre oameni, asemenea întâlnirii cu un prieten vechi.

-II-

Idea de Patrie, etimologic „pământul părinților”, a dominat antichitatea. „Trecătorule du-te și spune Spartei că am murit pentru legile-i sfinte!” Iată, cu Leonidas la Thermopyles, patriotismul grec! Și în Imperiul Roman patriotismul era o virtute apreciată. Pentru roman erau mai importante bogăția și prestigiul Romei decât bogăția și prestigiul său. În timpuri mai apropiate de noi, Națiunile s-au format treptat din amestecarea unor neamuri diverse și multă vreme au fost o puzderie de Sate mărunte.

Ar fi nedrept față de istoria noastră să susținem, cum fac unii, că idea de Patrie e în mod esențial modernă. Că ea a fost confundată în evul mediu cu voievodatele e posibil, dar în vremurile acelea voievozii personificau Patria. Nu e mai puțin adevărat că din a doua jumătate a secolului al XIX-lea sentimentul național s-a dezvoltat mai rapid. De atunci conceptul de Patrie s-a eliberat, a căpătat amploare, concept puternic și viu, concept făcut dintr-un trecut de luptă, din speranța într-un viitor mare și din voința de a fi uniți și de a rămâne uniți. Dorința noastră de unitate națională e sufletul României, forța ei.

-III-

Patriotismul a fost acuzat că ne face intoleranți față de străini. Globalismul e considerat de unii un ideal superior. Fără îndoială solidaritatea universală ne cere să-i considerăm frați pe toți oamenii, dar frați cu adevărat nu ne sunt decât conaționalii noștri de care ne leagă sângele. Fraternitatea universală nu exclude alte sentimente și Patria mondială, dacă va exista vreodată, va fi o asociere de Patrii. Inima noastră, oricât de mare ar fi, se poate atașa numai de ce îi e aproape, de ce-i apare într-o formă precisă, perceptibilă.

Iubirea de Patrie cuprinde iubirea pentru ai noștri, pentru pământul nostru, pentru tradițiile noastre, pentru religia noastră creștin ortodoxă, pentru limba română, toate lucruri care fac parte din noi, așa cum noi facem parte din ele. Niciun om cinstit nu se poate imagina fără Patrie, izolat, lipsit de îndatoriri și de drepturi. Patriotismul e cel mai puternic sentiment superior. El a inspirat fapte supraomenești, el e un ideal mai presus de interesele personale. S-a constatat că Țările sărace, dezmoștenite, triste sunt iubite puternic de copiii lor, dovadă că Patria e îndrăgită pentru ea însăși, nu pentru frumusețea, prestigiul sau bogăția sa.  

-IV-

După cum orice medalie își are reversul ei, patriotismul își are și el părțile sale rele. De trufie nu e scutit nimeni. Popoarele expansive o manifestă deschis, cele mai rezervate o ascund, dar disprețul lor tăcut pentru alții e la fel de mare. Oamenii de naționalități diferite se înțeleg de regulă destul de greu între ei. Firesc ar fi să dăm dovadă de îngăduință reciprocă pentru a putea conviețui. Totuși unora le pare inadmisibil că, nefiind conaționalul lor, ești diferit de ei. Or acesta nu mai e patriotism, sentiment nobil și mare, ci o caricatură a lui.

În ciuda scăderilor sale, patriotismul, deformat uneori ca orice ideal ce trece prin inima imperfectă a oamenilor, merită cu prisosință să-l cinstim. El ne permite să existăm ca Națiune, el ne asigură demnitatea, unitatea și specificul, el ne dă un bun comun de apărat, Țara și același țel, progresul ei. Mai presus de interesul personal, Patria e mobilul grandios al muncii și al eforturilor. În caz de pericol, ea transformă indivizii făcând-i puternici pe cei slabi.

-V-

Am greși, dacă ne-am imagina că patriotismul nu are nimic comun cu feminitatea. Femeile sunt, dimpotrivă, mult mai datoare să-și iubească Patria, ca să poată transmite acest sentiment copiilor lor și ca să le insufle un principiu ce poate fi rezumat în următoarea propoziție: „Vă datorați timpul, averea și viața slujirii Țării”. Cuvinte viguroase ce se regăseau în trecut pe buzele majorității mamelor. Multe femei din prezent se dezinteresează de problemele naționale. Invocând diverse pretexte pentru a-și justifica atitudinea, ele scapă din vedere că sunt parte a Națiunii ca și bărbații. Acelea care sunt înclinate să sacrifice iubirea de Patrie pentru interesele proprii e necesar să se întărească sufletește și să-și spună că au la rândul lor obligații față de mama noastră comună.

Femeile, la fel ca bărbații,  pot fi de folos Patriei și crescându-și reputația prin fapte, prin dezvoltare morală proprie. Strădania de fi un cetățean mai bun, mai util e un alt mod de a fi patriot. În Patrie trăiesc și săraci. O formă de manifestare a patriotismului femeilor e colaborarea lor la ușurarea suferințelor sociale. Aici ele găsesc un mod de a-și folosi admirabil calitățile și de a-și servi Țara.

-VI-

Nu ne aparținem doar nouă, ci și Patriei. Indiferența față de ea, refuzul de a lucra constant pentru dezvoltarea ei au consecințe negative și asupra societății, și asupra fiecăruia dintre noi. Iată ce ar trebui să știe mai ales femeile, pentru că influența lor, deși indirectă, e decisivă. Ele dau Națiunii forță morală. Femeile cu dragoste de Țară își transformă soții și copii în cetățeni admirabili. Femeile bune, cinstite, la care patriotismul lasă de dorit, își transformă soții și copiii în persoane comode și egoiste.

Popescu Angela