RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE (18)

SOCIETATEA 

Bunăvoința – Politețea

-I-

Bunăvoința dă bunătății farmecul aparte pe care-l dă parfumul florilor. Bunătatea e uneori energică, aspră şi intransigentă. Bunăvoința e întotdeauna blândă, cordială şi dispusă să judece favorabil oamenii. Felul cum ne apar toate depinde de cum le privim. Bunicul meu, unul dintre inșii cei mai binevoitori din câți am cunoscut, obișnuia să spună cu o ironie blajină: „Când vorbesc cu chiorii, mă uit la ei din profil. Așa le văd doar ochiul teafăr.”

Bunăvoința ţine de acea condescendență dată de experiența de viaţă. Persoanele superioare sunt în general binevoitoare, pentru că au prea multă minte pentru a se înjosi cu meschinării. Pe tineri viaţa nu i-a învățat încă îngăduința. Multe fete exagerează defectele altora. Vanitatea intervine aici şi se fac comparații doar în propriul avantaj. Haine sau comportamente ridicole pot condamna pe cineva irevocabil în ciuda calităților sale.

Bunăvoința arătată numai celor dragi nu e în realitate bunăvoință. Adevărata bunăvoință e ca Soarele care-i luminează la fel pe toţi.

-II-

Ajutorul însoțit de critici e greu de acceptat. Ajutorul însoțit de bunăvoință e primit cu bucurie. Arta de a dărui e prin urmare obligatoriu de dobândit. Dorinţa de a nu leza pe nimeni, implicată de bunăvoință, face posibile faptele bune.

De regulă ne credem mai fragili, mai delicați, mai sensibili ca alţii. Nenorocirile noastre ne par colosale şi ne rezervăm mila doar pentru noi. Să încercăm să fim obiectivi, pentru că altfel nu vom putea să ne ajutăm semenii.

-III-

Cine nu vede niciodată calitățile oamenilor sau lucrurilor e meschin. Urâtul şi răul există, dar binele şi frumosul există de asemenea. De ce să le ignorăm? Nicio ființă nu e atât de puţin dotată încât să nu aibă vreo calitate ascunsă. Iată ce e necesar să descoperim. Dacă mai găsim şi acel punct unde simpatiile se întâlnesc, dacă punem totul în valoare, vom creşte suma binelui existent.

Dimpotrivă reaua-voinţă, bătaia de joc fac un rău disproporționat în raport cu importanța lor. Ironizarea unei infirmități sau a unui defect poate afecta sau ruina o întreagă viaţă. Prin bășcălie au fost distruse reputații, prietenii. Nimic mai supărător ca batjocura.

-IV-

Bunăvoința ne e folositoare. Pe lângă faptul că ne face îndrăgiți, ea ne înalță sufletul şi-l ajută să aprecieze mai bine lucrurile. George Eliot ilustrează frumos cele de mai sus când spune: „Cine are fire dispreţuitoare şi dezaprobatoare e ca pumnul. Poate da lovituri, dar nu poate primi sau păstra nimic prețios.” – E incontestabil că o persoană răuvoitoare îşi face rău în primul rând ei însăși.

Bunăvoința ne dă totodată o seninătate ce ne permite să înţelegem ideile mari şi frumoase. Să aruncăm mereu în drumul nostru semințele bunăvoinței şi simpatiei! Fără îndoială că se vor pierde multe dintre ele, dar dacă una singură va încolți, ea ne va bucura ochii și inima.

-V-

Politețea e intim legată de bunăvoință. Să fii politicos a devenit contrar uzanțelor din prezent, deşi în trecut politețea dădea farmec vieții sociale. Pe atunci relațiile dintre oameni erau de neconceput fără finețe, măsură, discernământ, bun gust şi educație perfectă. Politețea provine din respect. Altădată era recunoscută superioritatea de vârstă şi de rang, ceea ce genera stimă. Între egali exista o amabilitate studiată poate, dar care acționa ca lubrifiantul în angrenaje. În epoca noastră decadentă şi libertină, politețea a ajuns în dizgrație.

Ar fi o greșeală să clasăm blândețea şi farmecul manierelor, arta de a fi amabil printre calitățile secundare de care ne putem lipsi. Să deosebim însă ce e virtute de ce e aparență, ceremonial. Acest ultim fel de politețe e curtoazie şi o întâlnim la toate Națiunile cu diferențe ce țin de manifestările exterioare. Minuțioasa etichetă asiatică e superioară etichetei noastre prin unele aspecte şi nu ar fi rău ca în școlile de la noi să existe cursuri de politețe ca în Japonia.

-VI-

Cuvântul politețe vine de la „a poliza”, „a șlefui” şi înseamnă în sens moral a netezi asperitățile, a da suprafeței acel lustru, acea finisare care înnobilează materialele prețioase. Diamantul arată mai bine când e prelucrat. La fel şi marile calități umane. Ele ar pierde mult, dacă ar avea un aspect exterior aspru şi grosolan.

Unii spun că politețea e un fel de minciună, de fățărnicie, fiindcă nu e expresia unor sentimente reale. Afirmațiile lor sunt consecinţa revoltei împotriva așa-zisei ipocrizii sociale. Putem fi însă și politicoși, și sinceri. Cum? Străduindu-ne să gândim ce politețea ne determină să spunem şi să facem, manifestând realmente simpatie pentru bucuriile şi necazurile altora, complimentând şi felicitând onest. Politețea înlesnește raporturile sociale, schimburile de idei şi după cum se vede e mincinoasă doar dacă vrem.

Opiniile ni le putem susține la fel de bine pașnic, cu moderație, lăsându-le uneori ghicite prin tăcere care e tot o formă de politețe. Această știință e ştiinţa vieții în comun. Politețea, arta menajării aproapelui sunt indispensabile femeilor în raporturile lor cu societatea şi mai ales în rolul lor de stăpâne ale casei. Când citim biografiile doamnelor ilustre din trecut aflăm că ele erau de o politețea desăvârșită știind să pună pe fiecare într-o lumină favorabilă.

-VII-

O femeie va fi amabilă, politicoasă de fiecare dată când se va gândi mai mult la ceilalţi decât la ea. Politețea ne place tuturor. Teoretic ar trebui să fim întotdeauna la fel de cuviincioși cu toată lumea și în orice împrejurare, chiar când suntem insultați.

Impolitețea e cauzată de egoism, de nedreptate şi de vanitate. Mojicia faţă de cei mai mici în rang ca noi merită îndeosebi blamul. Tratându-i cu aroganță pe cei care ne sunt inferiori ierarhic sau social îi umilim în mod laș fiindcă nu pot riposta şi-i facem să ne urască. 

-VIII-

Politețea e importantă pentru că suntem judecați după comportament. Lipsa timpului nu le permite semenilor noștri să afle ce calități avem. Tot ce ei ne cer e amabilitate şi respectarea uzanțelor. O atitudine curtenitoare ne va ajuta să fim bine văzuți şi ne va aduce avantaje importante. Din acest punct de vedere, neglijata politețe ne poate asigura succesul. O prietenă de-a mea alergică la gătit a obţinut fără intenţie o slujbă bună doar pentru că la o agapă a ascultat cu interes, cu răbdare o necunoscută între două vârste care i-a povestit timp de trei ore cum se prepară tot felul de ciorbe. Doamna pasionată de fierturi acre face parte din conducerea unei mari companii.

Să nu ezităm să purtăm dezinteresat discuții despre subiecte plictisitoare cu persoane preocupate de ele. E o dovadă de bunătate. În plus vom fi vorbiți de bine şi vom avea satisfacția că suntem apreciați pe merit.

Popescu Angela

______________________________

AMOR PATRIAE NOSTRA LEX