TREI CULORI

RÂNDURI PENTRU DOMNIȘOARE (20)

PATRIA

Îndatoririle cetățeanului

-I-

Statul suntem noi, fiindcă în virtutea votului luăm parte la guvernare. Cum nu există drepturi fără îndatoriri, fiecare român are deci îndatoriri faţă de Stat.

-II-

Prima îndatorire a cetățeanului e fidelitatea arătată Ţării. Ea se manifestă în principal prin atașament pentru propria naționalitate. Renegarea calității de român e condamnabilă și nu se poate justifica prin nimic. Apartenența la Națiune, interesul național sunt mai presus de orice. Nesocotirea lor e o crimă. 

ZIUA IMNULUI NAȚIONAL

RÂNDURI PENTRU DOMNIȘOARE (19)

PATRIA

Patriotismul

-I-

Iubirea pentru Familie, iubirea pentru semeni se contopesc într-un sentiment general greu de definit și atotputernic, iubirea de Patrie.

Educația poate dezvolta acest sentiment, dar nu-l poate crea, fiindcă există dinaintea ei. Patriotismul e sursa eroismului și baza vieții Națiunii. Pentru orășean, Patria e teritoriul pe care s-au succedat generațiile trecute, pe care se vorbește aceeași limbă și pe care se aplică aceleași legi, adică o realitate cam abstractă. Țăranului Patria îi e mai aproape de inimă. El iubește în Patrie obiectele cu care lucrează, terenul pe care-l cultivă și imaginile sensibile care i-au devenit sentimente. Există însă la fel de mult patriotism la oraș ca la sat. Orășeni sau țărani vom munci, vom lupta și la nevoie ne vom da viața ca Patria să trăiască.

DE-AM SĂ UIT...

autor necunoscut

Iubită mamă de-am să uit,

Cum dulce tu m-ai legănat,
În miez de nopţi
Sub ale prispei albe bolţi,
Să fiu iertat!

JUR...

SĂ ALEGEM CURAJUL DE A TRĂI!

-I-

Problema națională va exista cât timp va exista şi Poporul nostru. Așezarea geografică ne-a obligat, ne obligă și ne va obliga să ne confruntăm mereu cu adversari mai puternici ca noi. A fi sau a nu fi e, în concizia ei tragică, formula vieții noastre. Un mod bun de abordare a problemei naționale e apărarea fermă a tot ce e românesc.

În ultimii douăzeci şi șase de ani problema națională a fost ignorată. Ideea românească, sentimentul românesc sunt în regres. Martori sunt Ţara şi sufletele noastre. O Națiune care se neglijează pe sine nu imprimă Ţării pecetea sufletului său. Ce am făcut cu chipul blând al României?

La sate stilul caselor, îmbrăcămintea, viaţa de Familie sunt tot mai străine de tradițiile noastre. La orașe aspectul şi limbajul comerțului, reclamele, clădirile noi nu au nimic românesc.

DRAPELUL NAŢIONAL

ALUNGAŢI DUREREA!

NU UITA CĂ EȘTI ROMÂN

ROMÂNIA

ROMÂNUL

Una din cele mai luminoase figuri ale istoriei Europei e cea a românului. El e părintele unui Neam dârz, Neamul Românesc. Prin vinele lui curge sânge nobil, sângele dacilor înfrățit cu cel al romanilor. Peste tot în România se pot vedea urmele luptelor pe care le-a dat pentru ea şi pentru Religia sa strămoșească.  

Românul are conştiinţa misiunii sale, a apostolatului său, a legăturii strânse cu Ţara sa. El e în același timp preot, plugar şi soldat. Preot: credința sa arzătoare, zelul său pentru mântuirea sufletului înduioșează inimile cele mai aspre şi le întoarce către Dumnezeu. Plugar: în ciuda vitregiei vremurilor el şi-a tras întotdeauna brazda drept şi a pus în ea sămânța recoltelor viitoare. Soldat: două mii de ani şi-a apărat ființa etnică, Pământul care-l hrănea şi Religia luptând cu vrăjmași cu mult mai puternici ca el.

CREDINŢĂ, PATRIE, VIRTUTE

Cea mai bună dovadă de dragoste faţă de Patrie e să fim cetățeni cu care ea se poate mândri şi pe care se poate baza. Să iei în derâdere Biserica şi bunele moravuri şi să pretinzi că vrei binele societății e același lucru cu a pretinde că-ţi iubești soția pe care o înșeli. Să calci în picioare religiozitatea, cinstea şi virtutea, nu e doar un act individual, ci un act îndreptat împotriva Naţiunii şi Patriei. Cine nu respectă sentimentele religioase ale semenilor săi, sfințenia legăturii conjugale dintre un bărbat și o femeie, decența şi cinstea e detestabil.

CE E VIAŢA?

NU VOM CEDA!

de maior (r) Vasile Tomescu

E noaptea anului nou, revelionul şi nu avem decât un pic de cafea artificială cu un gust groaznic. Dar nu e totul... Iată un alt amănunt jalnic a cărui evocare ar putea părea deplasată. Vă puteți imagina ce înseamnă pentru unii dintre noi inevitabila dizenterie? Nicăieri niciun closet. Eşti nevoit să alergi afară la intervale scurte de timp şi să stai în zăpadă, în bătaia vântului glacial. Trufașa ființă gânditoare e obligată să accepte această umilință.

SUNTEM CE-AM FOST, VOM FI CE SUNTEM!

O voce puternică răzbate prin negura vremilor până la noi. E vocea Ţării. Ea răsună blândă ca o doină, sonoră ca un dangăt de clopot, melodioasă ca un tril de privighetoare. Regăsim în această voce simplitatea austeră a credinţei noastre creştin ortodoxe, frumuseţea limbii pe care o vorbim, forţa pământului nostru în care ne-am cufundat adânc rădăcinile.

Deşi ne-am format ca Popor acum două mii de ani, trecerea timpului nu ne-a schimbat prea mult. Ne-am păstrat credinţa, obiceiuruile şi graiul. În piepturi ne bate inima vitează, veselă şi omenoasă a înaintaşilor. Aici, pe pământul nostru, Religia noastră, limba română, virtuţile şi chiar slăbiciunile noastre sunt sacre şi intangibile.

Au trecut peste noi sumedenie de seminţii trufaşe şi cum au venit aşa s-au dus. Noi am rezistat şi nu ne-am clintit din loc. Suntem un Neam care nu va învăţa niciodată să moară.

Să ne slujim Ţara şi să trăim ca înantaşii noştri pentru a ne supune poruncii nerostite venite din veac care ne îndeamnă să rămânem ce am fost. Nimic din ce înseamnă suflet românesc nu trebuie să se schimbe.

Pârvu Ana Maria

______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

LIMBAJ, RELIGIE, TRADIŢIE

VIRTUŢILE CIVICE ALE RELIGIEI ŞI ALE ATAŞAMENTULUI FAŢĂ DE NAŢIUNE

Civismul face legătura între interesul personal și interesul național. Împrejurările actuale nu permit individului să se implice în viața Națiunii. Ne sunt necesare prin urmare credința în Dumnezeu și civismul. Iată de ce trebuie să cultivăm virtuțile civice ale Religiei și ale Patriotismului.

Teoretic riscul blocării mecanismelor sociale din cauza generalizării comportamentelor egoiste e mic pentru că avem nevoie de ceilalți. Fără semenii noștri suntem slabi, dar nu le putem obține sprijinul decât sprijinindu-i la rândul nostru. Descoperim astfel că interesul personal se confundă cu interesul național.

DOAR AŞA VEŢI DĂINUI

Patria, orizont spre care se îndreaptă privirile și inimile noastre încă de când ne naștem. Patria, căminul căminelor noastre, căminul marii familii românești. Patria, ce poate fi mai frumos și mai măreț. Patria, moștenire de la strămoșii noștri. Patria, mama noastră.

Prieteni, mama noastră plânge. S-o alinăm! Prieteni, Patria noastră are nevoie de noi. Să ne ajutăm mama! Cine ne-ar putea arăta ce să facem, cine ne-ar putea inspira, cine ne-ar putea fi model?

Să ne cercetăm istoria! În paginile sale pline de eroi sunt mulți cei care ne-ar putea fi modele. Însă deasupra tuturor se înalță și strălucește prin fapta sa Mihai cel Viteaz. Dacă marele voievod ar veni printre noi oare ce ne-ar spune? Ne-ar spune cu siguranță ce spunea și contemporanilor săi.

„În fața Sfintei Cruci a lui Hristos și a mormintelor celor care au căzut pentru Țară rostiți toți într-un glas „Credință și Patrie”. Ortodocși pe deplin, în toate, peste tot, întotdeauna! Pentru a vă putea păstra credința iubiți-vă Patria, apărați limba română. Cunoașteți-vă istoria, e șirag de nestemate, comoară de virtuți, izvor nesecat de patriotism. Obiceiurile și tradițiile voastre sunt frumoase, păstrați-le. Unire între voi și întrajutorare! Idealul vostru: România întregită, una și indivizibilă. Țelul vostru: învățământ național, carte românească. Doar așa veți dăinui.”

Pârvu Ana Maria

______________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

RÂNDURI PENTRU TINERI (19)

Omenirea

-I-

Ar fi greșit ca din iubire de Patrie să ignorăm lumea. Nu ne putem sluji bine Țara fără să cunoaștem climatul politico-economic global. Ar fi la fel de greșit ca din iubire de Patrie să disprețuim sau să urâm alte State. Patriotismul e un sentiment mult prea nobil pentru a produce dispreț și ură. Statele fată de care se impune să manifestăm rezervă sunt cele care ne vor resursele sau teritoriul, cele care ne împing fie fățiș, fie pe ascuns la sinucidere colectivă și cele violente. Apartenența noastră la lume se cuvine s-o înțelegem așadar ca participare demnă la viața internațională pentru apărarea intereselor legitime ale României.