TREI CULORI

RÂNDURI PENTRU DOMNIȘOARE (20)

PATRIA

Îndatoririle cetățeanului

-I-

Statul suntem noi, fiindcă în virtutea votului luăm parte la guvernare. Cum nu există drepturi fără îndatoriri, fiecare român are deci îndatoriri faţă de Stat.

-II-

Prima îndatorire a cetățeanului e fidelitatea arătată Ţării. Ea se manifestă în principal prin atașament pentru propria naționalitate. Renegarea calității de român e condamnabilă și nu se poate justifica prin nimic. Apartenența la Națiune, interesul național sunt mai presus de orice. Nesocotirea lor e o crimă. 

DOAR ROMÂNIA

RÂNDURI PENTRU DOMNIȘOARE (19)

PATRIA

Patriotismul

-I-

Iubirea pentru Familie, iubirea pentru semeni se contopesc într-un sentiment general greu de definit și atotputernic, iubirea de Patrie.

Educația poate dezvolta acest sentiment, dar nu-l poate crea, fiindcă există dinaintea ei. Patriotismul e sursa eroismului și baza vieții Națiunii. Pentru orășean, Patria e teritoriul pe care s-au succedat generațiile trecute, pe care se vorbește aceeași limbă și pe care se aplică aceleași legi, adică o realitate cam abstractă. Țăranului Patria îi e mai aproape de inimă. El iubește în Patrie obiectele cu care lucrează, terenul pe care-l cultivă și imaginile sensibile care i-au devenit sentimente. Există însă la fel de mult patriotism la oraș ca la sat. Orășeni sau țărani vom munci, vom lupta și la nevoie ne vom da viața ca Patria să trăiască.

SĂ ALEGEM CURAJUL DE A TRĂI!

-I-

Problema națională va exista cât timp va exista şi Poporul nostru. Așezarea geografică ne-a obligat, ne obligă și ne va obliga să ne confruntăm mereu cu adversari mai puternici ca noi. A fi sau a nu fi e, în concizia ei tragică, formula vieții noastre. Un mod bun de abordare a problemei naționale e apărarea fermă a tot ce e românesc.

În ultimii douăzeci şi șase de ani problema națională a fost ignorată. Ideea românească, sentimentul românesc sunt în regres. Martori sunt Ţara şi sufletele noastre. O Națiune care se neglijează pe sine nu imprimă Ţării pecetea sufletului său. Ce am făcut cu chipul blând al României?

La sate stilul caselor, îmbrăcămintea, viaţa de Familie sunt tot mai străine de tradițiile noastre. La orașe aspectul şi limbajul comerțului, reclamele, clădirile noi nu au nimic românesc.

DRAPELUL NAŢIONAL

PERSPECTIVE (1)

NU UITA CĂ EȘTI ROMÂN

RELIGIE ȘI PROGRES

MĂSURA CREDINȚEI

AGRESIUNEA METAFIZICĂ

RELIGIE ŞI POLITICĂ EXTERNĂ

RELIGIE ŞI BISERICĂ

PĂREREA MEA

ROMÂNUL

Una din cele mai luminoase figuri ale istoriei Europei e cea a românului. El e părintele unui Neam dârz, Neamul Românesc. Prin vinele lui curge sânge nobil, sângele dacilor înfrățit cu cel al romanilor. Peste tot în România se pot vedea urmele luptelor pe care le-a dat pentru ea şi pentru Religia sa strămoșească.  

Românul are conştiinţa misiunii sale, a apostolatului său, a legăturii strânse cu Ţara sa. El e în același timp preot, plugar şi soldat. Preot: credința sa arzătoare, zelul său pentru mântuirea sufletului înduioșează inimile cele mai aspre şi le întoarce către Dumnezeu. Plugar: în ciuda vitregiei vremurilor el şi-a tras întotdeauna brazda drept şi a pus în ea sămânța recoltelor viitoare. Soldat: două mii de ani şi-a apărat ființa etnică, Pământul care-l hrănea şi Religia luptând cu vrăjmași cu mult mai puternici ca el.

CREDINŢĂ, PATRIE, VIRTUTE

Cea mai bună dovadă de dragoste faţă de Patrie e să fim cetățeni cu care ea se poate mândri şi pe care se poate baza. Să iei în derâdere Biserica şi bunele moravuri şi să pretinzi că vrei binele societății e același lucru cu a pretinde că-ţi iubești soția pe care o înșeli. Să calci în picioare religiozitatea, cinstea şi virtutea, nu e doar un act individual, ci un act îndreptat împotriva Naţiunii şi Patriei. Cine nu respectă sentimentele religioase ale semenilor săi, sfințenia legăturii conjugale dintre un bărbat și o femeie, decența şi cinstea e detestabil.

FORŢĂ, MORALITATE, RELIGIE

Zilele trecute mă uitam într-un ziar din străinătate la o hartă demografică a României şi constatam cu durere că zonele unde decesele sunt mai numerose ca nașterile sunt înspăimântător de multe. În articolul care însoțea harta se afirma între altele că: „ E vital ca românii să fie mai prolifici, altfel România ar putea dispare spre sfârșitul secolului al XXI-lea.”

Cazul Ţării noastre rezultă din acțiunea unor legi cu caracter universal ce s-ar putea formula astfel: „Scopul unei comunităţi e păstrarea populației şi prosperitatea ei. Semnul cel mai sigur că o comunitate prosperă e creşterea numărului membrilor ei. Guvernarea sub care numărul cetățenilor creşte, fără naturalizări sau colonizări de străini, e negreșit cea mai bună. Cea sub care un Popor scade şi piere e cea mai rea.” Din cele de mai sus reiese că în ultimii douăzeci şi șase de ani nu am fost conduși bine.

CE E VIAŢA?

SUNTEM CE-AM FOST, VOM FI CE SUNTEM!

O voce puternică răzbate prin negura vremilor până la noi. E vocea Ţării. Ea răsună blândă ca o doină, sonoră ca un dangăt de clopot, melodioasă ca un tril de privighetoare. Regăsim în această voce simplitatea austeră a credinţei noastre creştin ortodoxe, frumuseţea limbii pe care o vorbim, forţa pământului nostru în care ne-am cufundat adânc rădăcinile.

Deşi ne-am format ca Popor acum două mii de ani, trecerea timpului nu ne-a schimbat prea mult. Ne-am păstrat credinţa, obiceiuruile şi graiul. În piepturi ne bate inima vitează, veselă şi omenoasă a înaintaşilor. Aici, pe pământul nostru, Religia noastră, limba română, virtuţile şi chiar slăbiciunile noastre sunt sacre şi intangibile.

Au trecut peste noi sumedenie de seminţii trufaşe şi cum au venit aşa s-au dus. Noi am rezistat şi nu ne-am clintit din loc. Suntem un Neam care nu va învăţa niciodată să moară.

Să ne slujim Ţara şi să trăim ca înantaşii noştri pentru a ne supune poruncii nerostite venite din veac care ne îndeamnă să rămânem ce am fost. Nimic din ce înseamnă suflet românesc nu trebuie să se schimbe.

Pârvu Ana Maria

______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

LIMBAJ, RELIGIE, TRADIŢIE