DESPRE CUVINTE DEȘARTE

PARABOLĂ

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE (17)

SOCIETATEA

Bunătatea - Devotamentul

-I-

„Bunătatea face să pălească geniul şi frumusețea, aşa cum apariția soarelui face să pălească torțele şi focurile de artificii. Inteligenţa cea mai limitată sau urâțenia cea mai grotescă sunt transfigurate când omenia le însoțește… O inimă bună e atât de mare că încape în ea întreaga lume.” Aceste cuvinte frumoase aparţin în mod surprinzător pesimistului Schopenhauer.

Schopenhauer definește bunătatea astfel: „Să ai faţă de ceilalţi aceeași îngăduință ca faţă de tine”. Identificarea bunătății cu îngăduința e totuşi greu de acceptat. Îngăduința faţă de noi sau faţă de ceilalţi nu e o virtute, ci o greșeală determinată de slăbiciune şi de orbire. Bunătatea trebuie să fie exigentă şi clarvăzătoare ca să nu se confunde cu lipsa de rezistență la rău sau cu iluziile ce provin din neînțelegerea unor situații.  

CONFESIUNILE UNUI FOST ATEU (8)

Credinţă, raţiune, simţire

-I-

Am considerat mult timp raţiunea infailibilă. Imposibilitatea de a demonstra ceva fără ea sau contra ei mi se părea un argument imbatabil. Apoi, cugetând, am constatat că nu dădusem răspunsuri la unele întrebări cum ar fi: Ce e raţiunea? E o aptitudine? Poate da singură verdicte valabile?

Mi s-a spus la orele de filozofie din liceu că raţiunea nu e doar capacitatea minţii noastre de a judeca, ci şi o însuşire a sufletului ca sensibilitatea sau voinţa. Mă aflam deci în faţa unei treimi psihice ale cărei părţi erau diferențiate pentru analiză, dar care formau de fapt un tot indivizibil.

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE (16)

SOCIETATEA

Milostenia

-I-

Milostenia e o îndatorire şi presupune iubire de oameni. Iubirea de oameni e însă de neconceput fără dreptate. Am primit în viaţă mai mult decât am meritat. Am făptuit răutăți şi nu toate au fost pedepsite. Ni s-a făcut bine şi nici nu am observat. E drept prin urmare să le răspundem celorlalţi la bine cu bine şi să le iertăm la rândul nostru greșelile. 

IMPORTANŢA PATRIOTISMULUI

NECESITATEA RELIGIEI

CONFESIUNILE UNUI FOST ATEU (7)

Păcatul strămoşesc

-I-

Admitem apariţia unui spic dintr-un bob de grâu, a unui stejar dintr-o ghindă şi în general existenţa concretă a firii deoarece simțurile nu ne permit să ne îndoim de ele.

Or tradiția, ochiul secolelor trecute, ne spune că primii oameni au fost un bărbat şi o femeie făcuţi de Dumnezeu împreună cu toate câte sunt.  

Ştiința respinge creaţionismul. Fiindcă nu reuşeşte să-l cuprindă într-o formulă matematică, ea îl neagă. E incontestabil, în ce-o priveşte,  că nu poate dovedi contrarul sau găsi o altă soluţie cât de cât satisfăcătoare.     

CONFESIUNILE UNUI FOST ATEU (6)

Tainele

-I-

Iniţial mintea ni se răzvrăteşte împotriva tainei. Taina e o sfidare pentru trufaşa raţiune umană, de aceea o neagă. Dar nimic nu e mai îndărătnic ca taina. Ea revine peste tot, în toate formele, ca pentru a ne da cu tifla. Un turist ateu ostil tainelor savura la micul dejun un ou fiert când fu întrebat de un alt turist:

- Ce a fost mai întâi, oul sau găina?
Omul nostru, surprins, dădu acest răspuns:
- Atât oul cât şi găina sunt tipuri eterne simbolizate de şarpele egiptean care se muşcă de coadă.
La care interlocutorul îi replică:
- Aţi înlocuit taina oului cu alta mai mare.

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE (14)

SOCIETATEA

Promisiunile

-I-

Promisiunea e sfântă fiindcă e o legătură morală între persoane, între voinţe. Nu trebuie să facem promisiuni, dacă nu suntem siguri că ne putem ţine de cuvânt. E mai bine să-i refuzăm cuiva un serviciu, decât să ne angajăm că i-l facem şi să nu i-l facem. Procedând altfel riscăm să compromitem grav interesele acelora care se bizuie pe noi. Din nefericire promitem mult bazându-ne pe faptul că hazardul ne va scoate din încurcătură.

CONFESIUNILE UNUI FOST ATEU (5)

Trufia

-I-

Omul care privește atent în străfundul sufletului său va găsi, printre monștrii care mișună acolo, pe Satan din Scriptură, adică pe nesățioasa trufie, care e trăsătura distinctivă a filozofilor atei. Ei consideră în mod naiv că știu ce generațiile precedente nici măcar nu bănuiau şi că raţiunea nu ar fi existat, dacă ei nu ar fi făcut-o cunoscută lumii. Ascultându-i ai impresia că-i auzi vorbind pe acei politicieni pentru care libertatea a început în 1789.

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE (13)

SOCIETATEA

Proprietatea

-I-

Tot ce posedăm, tot ce numim generic proprietate, e în corelaţie cu viaţa noastră fizică şi morală. Fie că e dobândită prin muncă sau prin moștenire, adică prin munca părinților noștri, proprietatea se cuvine respectată fiindcă e parte a existenței noastre. Bani sau pământ, mobile sau imobile societatea ne garantează deţinerea şi folosirea lor exclusivă. Faptul că putem dispune de ce am obţinut cinstit nu înseamnă că trebuie să fim egoişti.    

PATRIOTISMUL (3)

INTOLERANŢĂ

CONFESIUNILE UNUI FOST ATEU (4)

Filozofii

-I-

Când m-am declarat liber-cugetător eram plin de prejudecăţi contra Religiei ca urmare a citirii scrierilor filozofilor atei. Gânditori ca Voltaire, Marx, Nietzsche îmi păreau imbatabili şi consideram justificate cele mai multe dintre criticile deşănţate pe care le aduceau Bibliei sau Bisericii. Nu realizam atunci că-şi susţineau afirmaţiile mai mult prin sarcasme decât prin argumente şi-mi imaginam că mi-au deschis calea spre înţelegerea tainelor istoriei, spre recunoaşterea originii umane Religiilor.

SĂ REZISTĂM!

Politica e consecinţa ideii pe care ne-o facem despre ce e drept şi sănătos. Ea nu e bună, nu e mare decât dacă politicienii înţeleg ce e conform firii şi vieţii. Calitatea cea mai preţioasă a marilor conducători de popoare a fost că s-au identificat cu popoarele lor, adică au intuit ce e firesc, ce asigură creşterea şi dezvoltărea armonioasă a vieţii. Această intuiţie s-a bazat şi pe înţelegerea a ceea ce e posibil. Alexandru cel Mare, Attila, Napoleon au eşuat pentru că au ignorat proporţiile, pentru că nu au văzut limitele posibilului.

CONTRAST

DEMOGRAFIE ŞI ECONOMIE

PATRIOTISMUL (1)

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE (12)

SOCIETATEA

Toleranţa

-I-

Avem obligaţia să respectăm nu doar libertatea, viaţa sau onoarea semenilor noştri, ci şi persoana lor morală. Prin persoană morală înţeleg credinţele, convingerile, capacitatea fiecăruia de a dezvolta în sine ce e bun, ce e firesc, ce e drept. Persoana morală e aşadar cea mai valoroasă parte din om. Ea s-a format prin educaţie, mediu, caracter, grad de inteligenţă. E evident că poate fi foarte diversă pentru că există diferenţe mari între ideile care determină purtarea fiecăruia.