VIRTUŢILE CIVICE ALE RELIGIEI ŞI ALE ATAŞAMENTULUI FAŢĂ DE NAŢIUNE

Civismul face legătura între interesul personal și interesul național. Împrejurările actuale nu permit individului să se implice în viața Națiunii. Ne sunt necesare prin urmare credința în Dumnezeu și civismul. Iată de ce trebuie să cultivăm virtuțile civice ale Religiei și ale Patriotismului.

Teoretic riscul blocării mecanismelor sociale din cauza generalizării comportamentelor egoiste e mic pentru că avem nevoie de ceilalți. Fără semenii noștri suntem slabi, dar nu le putem obține sprijinul decât sprijinindu-i la rândul nostru. Descoperim astfel că interesul personal se confundă cu interesul național.

Totuși practica diferă de teorie. Suntem mai puțin clarvăzători în realitate. Singurele lucruri de care ne pasă sunt treburile proprii și confortul nostru material. Cu greu putem fi convinși să ne implicăm în viața Națiunii și chiar dacă vrem s-o facem nu putem. Existența ne e atât de activă, atât de agitată, atât de ocupată de muncă, atât de plină de ispite că nu ne mai rămân energie și timp pentru altceva.

Consecința acestui comportament nepotrivit pentru viața socială e dispariția moralității și materialismul miop, înclinații care se pot dovedi distructive pentru Națiune pe măsura ce Statul preia sarcini de la care noi ne sustragem. Astfel Statul s-ar putea vedea nevoit să accepte un număr mare de emigranți străini pentru a evita urmările depopulării Țării. Religia și Patriotismul pot combate o tendință atât de funestă.

Într-adevăr Religia și Patriotismul ne unesc. Doar Religia și Patriotismul ne pot determina să avem toți același țel. Credința în Dumnezeu, atașamentul față de Națiune sunt virtuți care ne asigură coeziunea.

E puțin probabil să ne mobilizăm vreodată pentru bunăstarea omenirii. Omenirea e o abstracție prea insesizabilă pentru mintea omului. Ar trebui să credem mai curând în ce ne e aproape și în experiența concretă. Bunăstarea, forța Țării ne sunt la fel de folositoare ca rezultatele propriei noastre munci. Dacă lucrurile în Țară merg bine, ne e bine la toți.

Conducătorii noștri ar trebui să ne regenereze disciplina morală dându-ne motive de mândrie națională și mari provocări. Personal mi-aș dori să ni se ofere despre noi și despre Patrie o imagine neafectată de interesele unor cercuri externe. O mare provocare ar putea fi reconstrucția cu resurse proprii a industriei noastre grele și a sistemelor de irigație din agricultură.

Să renunțăm la disciplina morală care se naște din Religie și din sentimentul național înseamnă să ne expunem singuri celor mai mari pericole. Lipsa credinței în Dumnezeu și indiferența față de problemele Națiunii scad capacitatea de apărare a Țării, risc mortal în jocurile internaționale de putere din prezent. Să nu uităm niciodată de tragicul an 1940 când ne-a fost răpită o treime din teritoriul Țării cu o populație de zece milioane de oameni, majoritatea români!

Întreținerea sentimentului religios și a sentimentului național e condiția de bază a asigurării liniștii în interior și a păcii în exterior. Avem aliați buni, dar dacă așteptăm totul de la ei nu ne vor ajuta. Pe de altă parte sentimentul  religios și sentimentul național ne conferă acea noblețe morală care ne lărgește orizontul dincolo de interesele noastre mărunte.

Dobreanu Anca

____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX