LA PAȘTI

CÂNTEC DE PAŞTI

de Stuart Merrill

Mi-e sufletul de clopote plin. 
Am polen galben pe pleoape.
Văd în oglinzi albastre de ape
Stele lucind pe cerul senin.

Mi-e sufletul de biserici plin.

Pe păr petale mi-au nins.

Copiii s-au oprit din plâns

Intonând un cântec divin.

Mi-e sufletul înger înaripat.
Mi-e sufletul plin de avânt.
Aud toţi oamenii spunând
Iisus Hristos a înviat!

Mi-e bucuria din suflet deplină.
Mi-e în suflet  bunul Dumnezeu.
Doamne veghează-mă mereu
Pe calea ce duce spre lumină.

traducere de Pârvu Ana Maria

VEŞNICA RĂSTIGNIRE

De două mii de ani ne reamintim de drama Pătimirii în fiecare primăvară. Cine va suferi duhovnicește în aceste zile? Viaţa noastră banală, echivocă şi imorală îşi va urma cursul monoton. Hristos va primi loviturile şi spinii, se va prăbuși la pământ, crucea îi va zdrobi carnea, Îl vor țintui cu lovituri puternice de ciocan pe lemnul tare. Ce vom ști despre aceasta? Sângele Îi va șiroi încet pe trupul livid. Va privi spre Tatăl şi spre noi. Ce-am înțeles din tragedia Lui? Nici n-am tresărit, nici n-am plâns. Nici n-am gândit, nici n-am văzut. Mântuitorul moare singur, foarte singur. Peste deșertul timpului se ridică crucea de pe Golgota.

Sufletele noastre dorm sau sunt sterile în timp ce pentru a le scoate din toropeală, din mocirlă, din moarte trupul lui Iisus atârnă în suferință între cer şi pământ. În zadar inima Sa chinuită scoate strigăte de disperare care ar trebui să ne înghețe sângele în vine.

DOAMNE-N SĂPTĂMÂNA ASTA

de Traian Dorz

Doamne-n Săptămâna asta grea a Patimilor Tale,
fă să-Ţi suferim alături când Tu sui a Crucii cale,
să simţim şi noi cum Crucea ne apasă şi ne doare,
să simţim cum arde biciul peste sânge şi sudoare.

Doamne, să-Ţi simţim alături fiecare lovitură,
să răbdam aceeași hulă şi batjocură, şi ură,
să plătim cu-aceleași lacrimi şi cu-același sânge toate,
să simți şi Tu că ne doare c-am trăit cândva-n păcate.

URARE

ÎNVIEREA

SĂPTĂMÂNA MARE (2)

SĂPTĂMÂNA MARE (1)

SĂ NE PĂSTRĂM CREDINŢA!

MINUNEA DE PAŞTI

autor necunoscut

În acel an se părea că nu vor mai fi flori de Paști. Iarna se prelungea. Un Paște fără flori e ca un Crăciun fără zăpadă. Cu ce ne vom împodobi Sfânta Biserică, ce vor da copiii părinţilor, bunicilor, ce vom pune în vazele de pe mesele de Paști, ce vom oferi în dar? Ce-i de făcut? Se întrebau toţi neliniştiţi.  Dar nu puteau decât să se roage şi să spere. În inimile oamenilor florile îşi au de mult timp un loc de seamă. Culorile lor sunt culorile vieţii, culorile speranţei.

HRISTOS A ÎNVIAT!

de Vasile Militaru

Hristos a înviat! Ce vorbă sfântă!
Iţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori creştine o auzi.

Hristos a înviat in firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr,
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersic şi de măr.