O voce puternică răzbate prin negura vremilor până la
noi. E vocea Ţării. Ea răsună blândă ca o doină, sonoră ca un dangăt
de clopot, melodioasă ca un tril de privighetoare. Regăsim în această voce
simplitatea austeră a credinţei noastre creştin ortodoxe, frumuseţea limbii pe
care o vorbim, forţa pământului nostru în care ne-am cufundat adânc rădăcinile.
Deşi ne-am format ca Popor acum două mii
de ani, trecerea timpului nu ne-a schimbat prea mult. Ne-am păstrat credinţa,
obiceiuruile şi graiul. În piepturi ne bate inima vitează, veselă şi
omenoasă a înaintaşilor. Aici, pe
pământul nostru, Religia noastră, limba română, virtuţile şi chiar slăbiciunile
noastre sunt sacre şi intangibile.
Au trecut peste noi sumedenie de seminţii
trufaşe şi cum au venit aşa s-au dus. Noi am rezistat şi nu ne-am clintit
din loc. Suntem un Neam care nu va învăţa niciodată să moară.
Să ne slujim Ţara şi să trăim ca înantaşii
noştri pentru a ne supune poruncii nerostite venite din veac care ne îndeamnă
să rămânem ce am fost. Nimic din ce înseamnă suflet românesc nu trebuie să se
schimbe.
______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu