Revelația creștină
-I-
Am ezitat mult înainte de a
ajunge la creștinism. Deşi știam că Evanghelia cuprinde adevăruri atât de mari,
atât de impresionante, atât de inimitabile că sunt imposibil de inventat, nu mă
puteam hotărî s-o admit.
Am
căutat prin urmare altceva, dar sistemele cu care se încearcă înlocuirea învățăturii
lui Hristos m-au dezamăgit. Eram în acel moment dezorientat. Ce m-a pus pe gânduri,
ce m-a determinat în cele din urmă să adopt creștinismul au fost violența şi reaua-credinţă
a atacurilor îndreptate împotriva sa.
Legătura
dintre ostilitatea faţă de Religie şi Biserică, subminarea biologică a Națiunilor,
slăbirea Statelor şi aspirațiile la dominație globală ale unora e evidentă. Ce
se întâmplă nu e de bine. Ţara e acum ca o corabie amenințată de furtună, iar
noi, echipajul ei, avem toate motivele să căutăm prin apropierea de Dumnezeu
putere, unitate şi speranță.
-II-
Analizând
atent creștinismul, am remarcat armonizarea sa perfectă cu legile sufletului, societății
şi naturii. Nu e nimic în el care să nu îşi aibă rădăcinile în inimile noastre
şi în realitate.
Tainele,
în care nu vedeam altădată decât practici superstițioase, m-au uimit prin buna
cunoaștere a firii noastre. Împărtășania, cea mai inexplicabilă dintre ele, nu
vorbeşte doar sufletului, ci lasă să i se bănuiască înțelesul la fiecare
descoperire a științei care tinde tot mai mult să formuleze principiul „Totul e
în toate”. Dacă am cunoaște secretele unei picături de apă, le-am cunoaște şi
pe cele ale universului.
Când savanții spun că la
nivel atomic direcția trecutului nu se poate deosebi de cea a viitorului, că în
stabilitate există o instabilitate permanentă, că ordinea e produsul dezordinii,
că ireversibilitatea se bazează pe reversibilitate ş.a.m.d., nu prezintă taine
la fel de mari ca ale Religiei?
-III-
Am constatat personal că rugăciunea
creștină e consolatoare. Ea ne smerește şi ne face să găsim plăcută
contemplarea idealului divin. Ea produce minuni de alinare, de răbdare şi de
curaj. Dar efectele ei fericite sunt considerate de contestatarii
Religiei ca fiind produse de autosugestie. Un psiholog ateu i-a recomandat
să-şi repete în gând „Mă simt perfect” unei paciente care după o săptămână i-a
spus fin: „Mi-e destul de bine acum. Dumnezeu m-a ajutat să mă conving singură
că sunt mai puţin deprimată.”
Omul cu o inteligenţă
superioară şi cu o inimă delicată se regăsește în doctrina creștină. Montesquieu
spunea: „Religia creștină, ce pare să aibă ca obiect fericirea pe lumea
cealaltă, ne face fericiți şi pe lumea aceasta.”
-IV-
Studiul mi-a arătat că
sistemele aşa-zis filozofice înlocuiesc revelația creștină cu supoziții neverosimile
care complică problemele în loc să le rezolve şi produc efecte deplorabile fie
asupra vieții individului, fie asupra vieții comunității.
Conținutul
evangheliilor e remarcabil. Să ne gândim cât ar fi fost de contestată de experiența
trecutului şi de descoperirile științei o concepție mai puţin strălucită ca
aceea a lui Hristos. Or doctrina Sa e la fel de inatacabilă astăzi ca acum două
mii de ani. Cum am putea să nu o socotim divină?
-V-
Deşi mai aveam unele îndoieli
cu privire la Religia lui Hristos, morala sa mă fascina.
O serie de filozofi din
trecut şi din prezent fac caz de analogiile dintre creștinism şi Religii mai
vechi. Dogmele creștine, morala creștină chiar, s-ar regăsi după ei în cărțile
sfinte din Egipt, din India şi din China. Din punctul lor de vedere Iisus nu ar
fi decât un epigon al lui Buddha sau al lui Confucius. Desigur că toate acestea
sunt falsuri şi exagerări. Creștinismul
nu exclude revelația naturală care-i vorbeşte omului prin raţiunea sa. Revelația
naturală şi-a găsit interpreți remarcabili în filozofii antici şi în întemeietorii
Religiilor străvechi, dar ei s-au limitat la noțiuni etice elementare ca
dreptatea, bunătatea şi omenia. Creștinismul a perfecționat morala ridicând-o
la un nivel nebănuit până la el.
-VI-
Cum să nu fii uimit de ce a realizat creștinismul? Cum să-l contești?
Un copac bun se cunoaște după roade. O Religie bună se cunoaște după acțiunea
sa asupra lumii. Virtuțile creștine, împiedicându-ne să ne irosim energiile, ne-au
asigurat progresul. Oamenii stăpâniți de patimi nici nu mai pot fi considerați
oameni, pentru că încetează să mai fie raționali.
Predescu Virgil
____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu