Fericire şi bogăție
-I-
Omul care munceşte, care are soție
şi copii e un om fericit. Situaţia sa socială, sărăcia sau bogăţia sunt
lucruri exterioare lui şi nu au nicio influență asupra stării sale de mulțumire
sufletească. Doar omul foarte sărac şi omul foarte bogat sunt nevoiți să
facă eforturi excepționale pentru a avea o viaţă fericită. Cel foarte
sărac suferă pentru că nu poate da alor săi un minim de bunăstare. El e
preocupat doar de lipsurile cu care se confruntă şi de necesitatea de a câştiga
mai mult. Cel foarte bogat trebuie să lupte ca să-şi apere averea sau ca
să se ferească de ispite. El are nevoie de multă energie pentru a nu se
îndepărta de Familie.
Aceste două cazuri rare date la o
parte, rămâne majoritatea oamenilor cu resurse nici prea mari, nici prea mici,
cu poziții sociale nici prea modeste, nici prea strălucite. Pentru toţi în
egală măsură fericirea depinde de condițiile morale şi nu de condițiile
materiale ale vieții lor. Fericirea e în ei şi în ființele dragi de lângă
ei. Bogăţia nu are nici un rol aici. Binele real, bucuria profundă, pură
nu se pot cumpăra. Averea şi fericirea nu sunt interdependente.
Banii ne pot oferi unele plăceri, ne
pot scăpa de unele complicații, dar nu ne fac fericiți. Să recunoaștem
totuşi că sunt un puternic mijloc de acțiune şi că mulţi vor să-i
aibă. Dorinţa de a face avere prin muncă onestă e firească. Cine nu dorește
să ofere Familiei sale o situaţie materială mai bună? Sunt înclinați să
aibă câştiguri cât mai mari aceia a căror bunăstare se măsoară prin ce produc
sau vând.
În industrie, comerț şi agricultură
interesul personal e un stimulent legitim, util interesului
general. Muncim şi producem pentru că aceasta ne e datoria dar şi pentru
că ne e folositor. Inițiativa şi energia de care dăm dovadă contribuie
mult la prosperitatea generală. Putem spune oamenilor care lucrează în
industrie, comerț şi agricultură: „Îmbogățiți-vă pentru că îmbogățiți România.”
Dar fie că suntem bogați sau săraci
fericirea pe care o putem dobândi e egală. Ea depinde de raţiunea noastră
şi de împrejurări. Ea nu depinde de ce avem. Bogați sau săraci, va trebui
să fim la fel de morali, va trebui ca regulile vieții noastre materiale să fie aceleași. E
recomandabil în toate cazurile să trăim simplu, în Familie şi să nu ne irosim
în afara ei timpul, banii şi puterile. Bogați, dacă nu vom fi cumpătați ca
săracii, dacă nu vom munci ca ei, nu vom fi sănătoși. Lenea aduce boală,
vicii şi înjosire.
-III-
E bine să ne limităm la ce câștigăm. Altfel
nu vom fi fericiți. Omul care are un salariu de zece mii de lei şi
cheltuie zece mii cinci lei e sărac. Omul care are un salariu de o mie de
lei şi cheltuie nouă sute nouăzeci şi cinci de lei e bogat. Totul e ca modul
nostru de viaţă să se bazeze pe armonizarea cheltuielilor cu veniturile.
E necesar să rezistăm tuturor
ispitelor, chiar şi celor care par firești, onorabile. Ar fi periculos, de
exemplu, să ne împrietenim cu persoane cu o moralitate exemplară, dar mult mai
bogate ca noi. Ne vom simți umiliți primind mereu fără să oferim nimic,
iar casa unde locuim cu Familia ne va părea un bordei când vor intra în ea unii
obișnuiți să trăiască opulent. Dorinţa de a cheltui mai mult decât ne putem
permite va fi deosebit de puternică într-o asemenea situaţie.
-IV-
O viaţă retrasă, demnă, ne-ar
permite să ne punem de acord cheltuielile cu veniturile. Dacă suntem moral
ireproșabili, vom avea toată libertatea de a acționa rațional. Un vechi dicton
spune: „Fii virtuos şi vei fi liber!” Relațiile mondene sunt
ruinătoare. Contrar cu ce spun unii, evitarea lor nu ne va afecta
viitorul.
Aceasta se înțelege de la sine
pentru cel care îndeplineşte o funcție unde nu i se cere decât muncă fără alte restricții. Aceasta
se înțelege de la sine mai ales pentru cel mai dependent dintre oameni:
soldatul, ofițerul de grad inferior. Iată un ofițer tânăr, căsătorit, care
trăiește din solda sa şi din micul salariu al soției. Totalul nu înseamnă
mare lucru şi nu-i permite să facă cine știe ce impresie. El evită din decență,
din demnitate, raporturile sociale cu toată lumea considerând că e mai bine
să-şi vadă de Familie. Soția e în întregime absorbită de serviciu, de grijile
căminului, de copiii. Soțul munceşte ca să se instruiască şi se dedică
integral activităților sale profesionale. El e un ofițer devotat, zelos,
făcându-şi meseria cu drag, cu convingere.
Să-i urmărim în carieră pe tânărul ofițer
şi pe camarazii lui mai bogați. Harnicul, „sălbaticul” va reuși mai bine
ca oricine. Existenţa retrasă nu-l va afecta. Caracterul, valoarea şi
munca fiecăruia sunt singurele care contează în viaţă.
Mondenitatea, relațiile extinse au
mai multe inconveniente decât avantaje. Ele risipesc timp, bani şi forțe
care ar putea fi folosite pentru treburi mai utile. Ele nu sunt sănătoase
pentru fizic şi moral. Plăcerile pe care le procură enervează şi
obosesc. Simpatia şi afecțiunea joacă aici un rol mai mic ca pizma şi
trufia.
-V-
Să trăim mai ales în mijlocul
Familiei, să ne petrecem cea mai mare parte a timpului liber cu soția, cu
copiii. Să ne deschidem casa unor prieteni apropiați, siguri, de perfectă
valoare morală şi să n-o deschidem decât lor. Căminul e sacru, să nu lăsăm
să intre în această „sfântă a sfintelor” decât pe cei care merită.
În interiorul familial bine închis,
bine apărat de rău, de vulgaritate trebuie să ne simţim bine. Trebuie să
organizăm acolo o ambianță plăcută şi liniștită. Alături de prietenii
dragi, pe care-i primim uneori, avem alți prieteni discreți, plăcuți, buni
sfătuitori: cărțile. Să avem cărți bine alese, pe care să le citim
singuri, cu soția sau cu copiii când cresc. Ele păstrează ce e mai bun,
mai frumos, mai măreț din gândirea umană şi oferă totul cu generozitate cui știe
să ajungă la comorile lor.
-VI-
Să nu neglijăm aranjarea locuinței. Bogați
sau săraci, putem să ne înconjurăm de lucruri frumoase. Un obiect elegant, cu
linii grațioase, în culori discrete costă adesea mai puţin decât produsul de
prost gust al unei firme renumite. Nu putem cumpăra mobilă scumpă sau opere de
artă originale? Nicio pagubă! Fericirea noastră nu depinde de ele. Le vom
contempla în magazine sau expoziții. Aceasta ne va forma gustul şi ne va
ajuta să alegem cele mai potrivite produse pentru crearea unui mediu familial
atrăgător. Vom afla astfel că o reproducere de calitate la un preț infim face
mai mult decât o pictură proastă sau mediocră. Casa aranjată cu bun gust e
un loc agreabil. Chiar dacă nu locuim într-un palat, ne-am asigurat
întreaga contribuție a lucrurilor materiale la realizarea fericirii noastre.
E important totodată să ne folosim
timpul liber pentru cultură şi pentru recreere. Plăcerile simple, activitățile
sportive sunt mai bune decât oricare altă distracție. Ele ne întrețin sănătatea
şi buna dispoziție, echilibrul fizic şi moral.
-VII-
Viaţa din marile aglomerații e
dăunătoare şi cel mai bine ar fi să locuim cu Familia în aerul curat de la țară. Igiena
corpului şi sufletului nu sunt compatibile cu viaţa la comun din blocurile stil
cazarmă de la oraș. Dar câți dintre noi îşi pot permite o locuință
ideală? Din fericire altfel stau lucrurile cu condițiile morale care sunt esențiale
şi care depind în întregime de noi.
Dordea Cosmin
_____________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu