CONFESIUNILE UNUI FOST ATEU (4)

Filozofii

-I-

Când m-am declarat liber-cugetător eram plin de prejudecăţi contra Religiei ca urmare a citirii scrierilor filozofilor atei. Gânditori ca Voltaire, Marx, Nietzsche îmi păreau imbatabili şi consideram justificate cele mai multe dintre criticile deşănţate pe care le aduceau Bibliei sau Bisericii. Nu realizam atunci că-şi susţineau afirmaţiile mai mult prin sarcasme decât prin argumente şi-mi imaginam că mi-au deschis calea spre înţelegerea tainelor istoriei, spre recunoaşterea originii umane Religiilor.

Am înţeles mai târziu cât de lipsit de temei e acest gen de critică. Volterienii vechi sau noi ignoră realitatea când susţin că după creaţie Dumnezeu nu trebuia să ne dea legi morale, ci cunoştinţe ştiinţifice despre natură. De exemplu o disertaţie savantă pe teme astronomice, care să înlocuiască imaginea lui Iosua oprind soarele, le-ar fi fost celor din vechime la fel de necesară ca o durere de dinţi.        

Ultima dovadă a fragilităţii polemicilor lui Voltaire şi ale celor care i-au călcat pe urme e discreditarea de care au avut parte. Pe câte dintre ele un adevărat savant din zilele noastre
le-ar putea opune apologeticii creştine?

-II-     

Despre necesitatea Religiei şi a unui cult exterior am mai vorbit, de aceea nu voi insista asupra ei. [Vezi Confesiunile unui fost ateu (3) la adresa http://tineriptromania.blogspot.com/2015/03/confesiunile-unui-fost-ateu-3.html]

Facerea, Geneza nu e un tratat de cosmogonie, ci o vedere de ansamblu asupra apariţiei lumii aşa cum le trebuia contemporanilor lui Moise. Deşi e foarte generală, prima carte a Bibliei surprinde prin lipsa contradicţiilor aparente şi prin analogiile cu ştiinţa modernă.

Nu mi-a fost uşor să examinez Biblia fără să mă împiedic de considerente de timp, de loc şi etnice. E evident că în Vechiul Testament şi chiar în Noul Testament sunt două părţi distincte. Una care e o învăţătură dogmatică şi morală şi una care se raportează la viaţa legendară a poporului evreu. În legătură cu morala nu e nimic de zis şi acesta e esenţialul. Restul nu a fost scris cu precizia de stil a unui notar deoarece din cauza înclinaţiei omului de a discuta orice obiecţiile nu puteau fi evitate.

-III-

Unii ar vrea ca Dumnezeu să facă omenirea atotştiutoare ca să nu fie nevoită să-şi dobândească cunoştinţele treptat, cu greu pe măsură ce se maturizează. Alţii socotesc că El nu trebuia să condamne păcatul, pentru că nu ar fi, chipurile, ceva rău. Câtă trufie copilărească în dorinţa de a-I impune Divinității lucruri care ameninţă ordinea firii! De la una la alta vom ajunge, gândind astfel, să vrem schimbarea lumii de sus până jos.

Iată de ce obscurităţile, care mă deranjau cândva la vechile tradiţii, produc astăzi asupra mea un efect contrar şi mă fac să cred că în ele se ascund adevăruri profunde.    

Predescu Virgil

____________________________

AMOR PATRIAE NOSTRA LEX