Patriotismul
-I-
Slujirea Patriei e o datorie şi o
obligaţie imperioasă pentru românul din secolul nostru pus în faţa unui prezent
tulbure şi a unui viitor nesigur. În momentul critic al vieții naționale
la care am ajuns, patriotismul e o virtute esențială. Cine nu are
sentimente patriotice e un om rău, un fiu nedemn al Naţiunii noastre.
Dacă sofiștii nu ar face neclare
adevărurile cele mai evidente, dacă nu ar complica lucrurile cele mai simple,
nu ar fi nevoie să vorbesc despre îndatoririle patriotice. Ar fi ca şi când aș
demonstra că doi plus doi fac patru.
-II-
Sufletul ne dictează atașamentul
pentru Ţară înaintea rațiunii. Cu cât sufletul ne e mai mare, cu atât dragostea
de Patrie ne e mai mare. Afecțiunea pe care o avem pentru locul unde ne-am
născut se manifestă inițial fără să știm de ce. E în noi, e instinctivă ca tot
ce ţine de fire, ca tot ce ţine de esența lucrurilor. O trăim plenar înainte de
a ne putea gândi la ea. E ceva în același timp plăcut şi măreț. E ca un poem ce
ne vorbeşte de iubire, de devotament, de sacrificiu, de forţă şi de glorie.
Întreaga noblețe, întreaga frumusețe
din inima omului se rezumă în idea de Patrie. Nicio altă idee nu e atât de
completă, atât de înaltă. Ea cuprinde în sine ce îndrăgim mai mult: Familia, Națiunea
şi istoria noastră. Cuvântul Patrie ne emoționează întotdeauna până la
lacrimi. Patria e tot ce e al nostru, tot ce ne înconjoară, tot ce iubim,
toată viaţa noastră. Ea e teritoriul binecuvântat unde natura e blândă şi
maternă. Ea e locul unde cei de un Neam cu noi trăiesc mândri şi dârji. Ea e
Poporul nostru viteaz care şi-a arătat prin secole inteligența şi forţa. Ea e credința
noastră într-un viitor mare.
-III-
Patria e România, buna, generoasa şi
frumoasa Românie. Ea ne e ca o mamă. Îi aparținem şi ne aparţine. Ea e mai
presus de orice şi de oricine. Avem multe motive s-o iubim, dar cel mai
important dintre ele e acela că suntem români. Patria trebuie îndrăgită
independent de frumusețile sale, de bogățiile sale, de renumele său. Ne iubim
mama pentru că e mama noastră, nu pentru că e mai frumoasă, mai distinsă, mai
elegantă şi mai inteligentă ca alte femei. Nu o comparăm cu nimeni.
Iubirea de Patrie nu poate exista
decât în sufletele alese, generoase. Cine are suflet josnic nu poate fi
patriot. Iubirea impune nişte obligații şi cele asumate faţă de Patrie
sunt dintre cele mai grele. Dorinţa secretă sau mărturisită de a scăpa de ele
dă naștere sentimentului abject al antipatriotismului. Un om bun, de caracter,
cu simțul datoriei, nu poate fi atins de antipatriotism nici măcar în treacăt.
El nu-i va putea accepta nebunia şi latura nefastă.
-IV-
Datoria faţă de Patrie e prima
dintre îndatoririle noastre şi e prioritară. E datoria de apărare a Neamului,
de asigurare a viitorului lui. Nimic nu e mai important ca ea, nimic nu se
compară cu ea. Când ea apare, tot restul trece pe planul doi. Individul,
Familia nu pot trăi, orice s-ar spune, în afara comunității din care
provin. Datoria de a iubi are drept corolar datoria de a
sluji. Trebuie să ne iubim Patria, trebuie s-o apărăm, trebuie să-i servim
interesele cu devotament, energie şi curaj. Montesquieu afirmă că, într-o democrație,
ambiția individului se limitează la singur lucru: slujirea Patriei mai bine ca
toţi ceilalţi. „Născându-ne, adaugă el, contractăm faţă de ea o datorie imensă
pe care nu o vom putea achita niciodată.” Datoria faţă de Patrie o putem plăti parțial
prin muncă în timp de pace, prin luptă hotărâtă, curajoasă, până la moarte, în
timp de război.
Să ne impregnăm de patriotismul
înflăcărat de care erau însuflețiți romanii şi datorită căruia au devenit un
Popor mare! Pentru ei nimic nu mai exista când Patria era în pericol. Ca
să-i apere teritoriul, drepturile sau onoarea renunțau la tot: interese
personale, Familie, sentimente. Să-şi dea viaţa pentru ea le era uşor. Poetul
latin Horațiu spune în Ode, III, 2-13: „Dulce et decorum est pro Patria
mori.” (E plăcut și frumos să mori pentru Patrie.).
-V-
Cel mai dureros pentru noi va fi
când va veni momentul ca fiii noștri să-şi dea sângele. Nu contează! Dacă
nu ne vom putea apăra altfel, va trebui să acceptăm situaţia fără să ne
plângem. Doar femeile vor avea dreptul să se înduioșeze. Patriotismul nu poate înăbuși
în ele iubirea de mamă şi de soție. E important ca la bărbat dragostea de Patrie,
idea datoriei faţă de ea să fie puternice ca să facă ușoare şi firești cele mai
mari sacrificii. Ne va fi greu să ne trimitem copiii să se bată şi să moară pentru
Patrie. Îi vom privi plecând la luptă mândri de curajul lor, mândri de ei şi-i
vom invidia un pic, dacă vârsta nu ne va permite să-i însoțim. Să murim
pentru Ţară, să-i dăm viaţa copiilor noștri, e o datorie ineluctabilă în
momentele grave, tragice, când dușmanul vine cu război asupra noastră.
Datoria pe timp de pace nu ne cere virtuți
deosebite şi sacrificii crude. E necesar totuşi ca virtutea să ne fie
constantă, sacrificiile neîncetate. Principala noastră preocupare să fie
întotdeauna binele Patriei şi să facem să se plece în faţa lui interesele
noastre. Dacă suntem membrii unui partid politic, se impune să rezistăm
ispitelor, să respingem consemnele şi să ne eliberăm de disciplină când ne
devine clar că Ţara poate avea de suferit din cauza lor. Să fim patrioți şi
români înainte de orice!
-VI-
Pentru a ne supune preceptelor
moralei şi apelurilor conștiinței noastre vom dori să fim activi, curajoși, îndrăzneți
în interesul Ţării. O Națiune nu se poate impune în marea comunitate umană
decât prin acțiunea ei energică, prin muncă, prin dezvoltare. Să creăm, deci,
prin eforturi susținute, elemente de prosperitate şi de putere! Ceea ce
interesul personal ne cere, datoria faţă de Patrie ne impune. Să muncim,
să producem! Munca noastră ne e de folos nouă şi Familiilor noastre, ea e
necesară României. Să privim ce devin unele Popoare, cum îşi cresc
puterile, cât de jos ne împing dacă rămânem pe loc şi să judecăm ce ne impune
patriotismul. El ne cere abnegație în muncă, energie în toate, cutezanță şi
perseverenţă în fapte, activitate neobosită.
Patriotismul nostru, curajul nostru,
clarviziunea noastră, munca noastră, spiritul nostru de sacrificiu dau Ţării măreție,
bogăție şi putere. Dar forţa materială e inutilă, dacă nu dăm dovadă de
caracter. Oricât de pașnici am fi, trebuie să ne arătăm hotărâți să ne
folosim de arme când viaţa sau onoarea Naţiunii sunt amenințate. O astfel de
atitudine îi va ţine pe mulţi la respect. De siguranţă, de pace, de prestigiu
nu au parte întotdeauna Popoarele puternice, ci cele mai hotărâte.
-VII-
Prieteni să profesăm prima dintre
virtuțile civice, patriotismul, să muncim pentru prosperitatea şi măreția
Ţării, să-i dăm inteligența noastră, inima noastră, să-i apărăm, chiar cu
preţul vieții, existenţa, interesele şi onoarea.
Dordea Cosmin
____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu