FRAGMENT DIN "JURNALUL FERICIRII" DE NICOLAE STEINHARDT

Cititorii lui Andre Gide şi urmaşii lor s-au bucurat grozav de cuvintele ieşite din gura lui Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu nu există, totul e îngăduit.”

Raţionamentul e simplu. De vreme ce Dumnezeu nu există, opreliştile nu mai au niciun rost, poţi face – netulburat – orice. Dar viziunea aceasta libertină şi liniştitoare […] pierde din vedere  o altă ineluctabilă consecinţă a formulei. Dacă Dumnezeu nu există înseamnă nu numai că insul îşi poate face de cap, ci şi că natura şi universul nu mai au nicio îndatorire faţă de om. Cine mai poate spune, dacă aşa stau lucrurile, „nu e drept”? Ori „de ce ni se face nedreptate”? Totul e îngăduit şi împotriva fiinţei raţionale, totul e îngăduit şi forţelor oarbe ale naturii, coincidenţelor ironice ale hazardului, urzelilor complicate ale destinului. Totul e posibil, e posibilă batjocura, terfelirea, absurditatea. (Fără a mai vorbi de urmările pe plan concret: omorurile, atacurile, violenţa sunt şi ele neplăcute când trec din cărţi în stradă, întrebaţi-i pe locuitorii marilor metropole după ora opt seara.) […]

Iubitorii de raţiune şi dreptate – printre care s-au recrutat îndeobşte necredincioşii – ar trebui să-şi dea seama că ei, mai mult decât oricine, au tot interesul ca Dumnezeu să existe. Să nu dea acest contestat Dumnezeu nimănui să ajungă a-şi dori ca Dumnezeu totuşi să existe şi să nu fie îngăduit chiar orice. [...]
____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX