INSCRIPŢIE PE PIATRA DE HOTAR

de Geo Dumitrescu

„Cin' se ia cu mine bine, 
îi dau haina de pe mine…”
(Cântec popular)

Slav aş fi fost, de nu eram latin, 
latin aş fi, de n-aş fi fost şi dac -
dar a ieșit așa: să fiu român,
şi eu cu soarta asta mă împac! 

Mi-au dat şi alții sânge şi cuvinte -
nisipuri galbene trecură-n zbor,
purtate-n vântul Asiei, fierbinte,
să-ngrașe primitorul meu ogor.

Şi din Apus, din Miazăzi, veniră
umane pulberi, umbre şi lumini, 
cu bine şi cu rău mă vremuiră -
pe toate le-am sorbit în rădăcini.

Şi nu-i nimic străin - a'mele-s toate,
dator nu sunt: plătit-am cu prisos! -
că tot plătind uitucilor la rate,
cuțitul mi-ajunsese pân' la os!

Dar am rămas așa cum scrie-n carte -
priviți-mă, şi-o să vedeți ușor
ca nu-s asemeni nimănui în parte,
deși, -ntr-un fel, vă semăn tuturor.

Sunt bucuros de oaspeți şi prieteni ;
deschisă-i poarta, inima şi ea;
binevenit vei fi sub mândre cetini,
în munții mei, la caldă marea mea.

Îmi dai un sfat? Te-ascult cu luare-aminte.
O mâna de-ajutor îmi dai? Mulțam!
Dar nu cumva să-ţi bâiguie prin minte
ca asta-i Ţara cailor de ham!

Poftiți, deci, stați la masă, stați la soare ! -
un loc prielnic vă păstrez, amici;
v-aștept cu mintea plină, gându-n floare
(ca nu-i de lipsă fosforul pe-aici !...)

Întind spre toată zarea poduri bune:
primesc şi dau întregului Pământ;
nu-i gând viclean în mine să răsune,
dar nici stăpân nu caut: eu îmi sunt!

Învăţ, cântând sau nu, şi limbi străine,
mi-or folosi - în mintea mea socot -
dar mă gândesc de-asemeni că e bine
să mă pricep întâi şi-ntâi să-not!...

Şi, iată, sunt așa cum scrie-n carte -
priviți-mă, şi-o să vedeți ușor
că nu-s asemeni nimănui, în parte,
deși, -ntr-un fel, vă semăn tuturor.

Că slav eram, de n-aş fi fost latin, 
latin aş fi, de nu mi-ar zice dac -
dar a ieșit așa: să fiu român -
şi eu cu soarta asta mă-mpac! 
_____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX