CUVÂNTUL

de Alexandru Vlahuţă

Ca-n basme-i a cuvântului putere:
El lumi aievea-ţi face din păreri.
Şi chip etern din umbra care piere,
Şi iarăşi azi din ziua cea de ieri.

El poate morţii din mormânt să-i cheme;
Sub vraja lui atotputernic eşti,
Străbaţi în orice loc şi-n orice vreme,
Şi mii de feluri de vieţi trăieşti.

Te-atinge doar, şi tu – o biată clipă
Ce tremură-ntre două veşnicii ^_
Priveşti de sus a lumilor risipă.
Şi toat-a lor zădărnicie-o ştii.

Aprinde-n inimi ură sau iubire,
De moarte, de viaţă-i dătător,
Şi Neamuri poate-mpinge la piere,
Cum poate-aduce mântuirea lor.

                               Þ

Voi, căror vi s-a dat solia sfântă
De preoţi ai acestei mari puteri,
Voi, în al căror suflet se frământă
Întunecate veacuri de dureri
Şi gânduri de-un întreg Popor gândite,
Nu duceţi minunatul vostru dar
Ofrandă mâinilor nelegiuite,
Ci, ca pe sfânta masă din altar,
A-mpărtăşaniei taină preacurată,
Aşa rostirea să vi-o ticluiţi ^_
Ca inimile Neamului la fel să bată,
Şi Ţării viitor senin să-i pregătiţi.
____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX