CASA NOASTRĂ

de Octavian Goga

Trei pruni frăţini, ce stau să moară,
Îşi tremur’ creasta lor bolnavă,
Un vânt le-a spânzurat de vârfuri
Un pumn de fire de otavă.
Cucuta creşte prin ogradă,
Şi polomida-i leagă snopii...
­- Ce s-a ales de casa asta,
Vecine Neculai al popii!...

De pe păreţii-ngălbeniţi
Se dezlipeşte-n pături varul,
Şi pragului îmbătrânit
Începe-a-i putrezi stejarul;
Iar dacă razele de soare
Printre şindrile facu-şi cale,
Văd sporul pânzei de păianjen
Şi-nfiorate mor de jale.

Cum dorm acum de mult pierdute
Sub vreascurile stinse-a vetrii
Poveştile-nşirate seara
De-atâtea cuscre şi cumetri:
Cum tremură cenușa aspră,
Ce-nfioraţi îmi par cărbunii;
De vraja care-o mai păstrară
Din câte povesteau străbunii... [...]

Cu valul vremilor ce curg
Atâtea cântece s-au dus,
Şi valul vremilor ce curg
Atâtea cântece-a răpus...

Eu vă sărut păreți străbuni,
Pe varul alb, scobit de ploaie… [...]

De ce-ţi ștergi ochii cu cămașa -
Ori plângi vecine Niculaie?

_____________________________

AMOR PATRIAE NOSTRA LEX