Iubirea
-I-
Să ne achităm de
îndatoririle pe care le avem faţă de părinți cu o afecțiune devotată şi
recunoscătoare care nu se dezminte niciodată! Să le păstrăm un loc în mintea
noastră şi în inima noastră! Să privim însă hotărâți spre viitor! E ceea ce ne
cer chiar tata şi mama. Suntem copii lor, e timpul să fim noi înşine.
Să mergem spre viaţa
care ne cheamă, spre tot ce e bun şi sănătos! Să ne facem datoria, adică să fim
activi şi să muncim. Să căutăm fericirea, adică iubirea. Să fii activ şi să iubești,
iată ce înseamnă o viaţa dinamică. Fii activ, munceşte, iubește spune legea
firii. Să iubești e o datorie pe care o îndeplinim cu bucurie. Sentimentul o
dictează, dar raţiunea trebuie s-o controleze.
-II-
Iubirea nu poate fi
neserioasă şi frivolă. E înainte de toate ceva frumos şi pur, fără nimic
trivial, fără nimic murdar sau degradant. Iubirea de unde se naște viaţa e baza
Familiei şi a Naţiunii. Ea le formează dându-le totodată trăinicie. Ea face ușoare
şi plăcute îndatoririle uneori grele pe care le impune.
Nimic nu are forţa
iubirii. Prin ea se conduce lumea. Pervertirea ei, transformarea ei în
depravare, are efecte mai devastatoare ca armele de distrugere în masă sau ca dezastrele
naturale. Moralitatea e o condiție a supraviețuirii omului.
-III-
Iubirea generează
iubire. Să iubim din toată inima, din tot sufletul! Dacă suntem în stare de
asta, dacă respectăm iubirea, dacă ne respectăm pe noi înşine, ne vom putea
feri de dezmăț, de poftele grosolane ale simțurilor, de ceea ce veștejește şi înjosește.
Să ne apărăm tinerețea,
prospețimea sentimentelor, sănătatea şi demnitatea! Toate acestea se pierd în
ceea ce se numește, probabil în derâdere, plăcere. Toate acestea le putem irosi
repede şi apoi vom regreta toată viaţa. Puțini dintre noi se complac în dezmăț.
E nevoie de o fire josnică, de sentimente vulgare care din fericire sunt destul
de rare. Dar ispita, o mândrie prostească, absurda prejudecată care vede în
lipsa de înfrânare un atribut al tinereții, îi corup pe mulţi.
Cel care are respect
de sine, sentimente delicate şi o voinţă puternică nu va cădea pradă ispitelor.
Îşi va ţine capul sus fără să privească mocirla de la picioarele sale, fără să
se lase vreodată atras de ea. Îşi va păstra inima şi corpul tinere pentru
iubirea adevărată care înalță omul mai presus de sine. Şi dacă a găsit-o pe cea
pe care şi-o dorește de soție, rezistența la plăceri grosolane îi va fi ușoară.
Va avea în iubirea sa un scut care-l va apăra de depravare.
-IV-
Nimic nu e mai frumos
şi mai pur, mai plin de grație şi de farmec ca iubirea sinceră dintre un tânăr
şi o tânără. Să iubim, dar să știm să ne-o alegem bine pe cea pe care o vom
iubi. Înainte de a ceda sentimentelor să ne ascultăm raţiunea. Altfel iubirea
să va naște dintr-o pasiune trecătoare pe care o vom regreta mai târziu. Altfel
nu va avea cine să-i spună inimii „nu” când greșește.
Să alegem aşadar bine.
S-o iubim pe aceea care merită să fie iubită, care merită să ne fie alături
toată viaţa. Să ne căutăm aleasa inimii printre cele al căror chip şi persoană
degajă demnitate, cinste, moralitate şi sănătate. S-o iubim şi vom fi iubiți.
Dacă din nenorocire va fi altfel, vom iubi totuşi şi vom suferi. Suferințele
provocate de iubire îi călesc pe cei puternici şi timpul le alină.
-V-
Dar să lăsăm această
dureroasă eventualitate. Nu e decât o excepție de care clarviziunea noastră şi
instinctul inimii ne vor feri uşor. Vom iubi, vom fi iubiți şi vom gusta din ce
e mai bun pe lume. Cât de încântătoare e iubirea pură şi neprihănită într-un
suflet tânăr! Nimic de pe pământ, niciun vis nu-i egalează realitatea inefabilă
şi luminoasă.
Omul care cunoaște
această supremă bucurie, această mulțumire a întregii făpturi şi care o ia ca
punct de plecare, ca bază a vieții sale, poate privi viitorul cu încredere. El
a făcut mai mult pentru a-şi asigura fericirea şi chiar succesul decât dacă
şi-ar fi petrecut timpul cu calcule savante şi practice. Să dai ca început al existenței
tale de om matur, ca bază a Familiei pe care o vei întemeia, iubirea sănătoasă
şi puternică, entuziastă şi gravă, înălțătoare şi pură, înseamnă să faci o
lucrare morală şi folositoare, o lucrare a rațiunii şi înțelepciunii.
-VI-
Om care îşi face
datoria, om cu voinţă şi curaj, e acela care știe să iubească. El acordă
iubirii locul la care ea are dreptul în sufletul său şi în viaţa sa. Să acționăm
şi noi la fel, prieteni. Să învățăm să iubim.
Iubirea şi raţiunea să
ne conducă împreună în alegerea tovarășei de viaţă. Să fim, în viitorul
apropiat, noi şi soțiile noastre, o personificare a Familiei de unde se va naște
o Românie întinerită, mai frumoasă, mai bună, mai unită şi mai puternică.
Dordea Cosmin
______________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu