BALADA SOLDATULUI

de maior (r) Vasile Tomescu

L-au doborât într-o zi cu ger care muşcă.
Pe câmpia albă, unde e duşmanul ascuns,
Trupul lui tânăr zace de gloanţe răpus
Şi mâinile îi mai sunt încleştate pe puşcă.

A murit, dar pare că priveşte crunt în jur.
Pe chipul lui palid nu vezi nicio teamă.
Simţi că s-a stins în tăcere, fără să geamă,
Înroşind zăpada cu sângele-i pur.

Îşi iubea Ţara, satul dintre munţi,
Religia, soţia, copii, părinţii cărunţi.
De aceea a luptat, de aceea s-a jertifit.

De aceea acum pe nesfârşita câmpie,
Trupu-i ameninţător, încă plin de mânie,
Stă în calea răului ca un zid de granit.

19 ianuarie 1942
_____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX