MOFTANGIUL BLAZAT

de Alexandru Vlahuţă

E cu neputință ca acest tip să nu vă fie cunoscut. La teatru, în tramvai, pe drumul-de-fier l-ați auzit desigur debitându-şi cu glas sonor şi cu gesturi studiate prețiosul lui repertor de fraze ciugulite de prin gazetele cotidiene, veșnic plângându-se de Ţara asta păcătoasă, de oamenii cari-o cârmuiesc, de Neamul nostru tembel, Neam de faliți, de trântori şi de palavragii, Neam putred şi netrebnic, în viitorul căruia, el, unul, nu mai are nicio speranță. E, vezi bine, şi acesta un mijloc de a-ţi prosti semenii şi de a-i speria cu cinstea ta sau cu adâncimea spiritului tău. Mulţi, ascultându-l, şi-or fi zicând : "Ce bine vorbeşte!... Iată un om cari, dac-ar fi avut  puterea-n mână, n-ar fi făcut nici una din greșelile pe cari cu atâta energie le înfierează".

De obicei acest palavragiu de răspântii, căruia toate-i put în Patria lui, e ceea ce se numește "un om bine situat", are o funcție importantă garnisită cu doua-trei sinecuri binișor retribuite, ia parte la toate serbările şi banchetele oficiale, intră gratis la teatru şi la Ateneu, dispune de-un bilet de liber parcurs pe căile ferate şi-i membru în mai multe societăți culturale. Cum vreți să nu se plângă de-o asemenea Ţară?... El a trecut liceul cu mofturi. Cu mofturi şi-a dobândit un titlu universitar şi tot cu mofturi a dat în lături pe cei cari au muncit lăsându-i în urma lui, departe. Cum să nu se revolte el acum în contra profesorilor pe cari i-a păcălit atâția ani, în contra miniștrilor pe cari i-a îmbolmăjit cu vorba şi-a obţinut de la ei tot ce-a vrut, în contra societății care cască gura la palavrele lui şi-l aplaudă, în contra Neamului din a cărui muncă trăiește aşa de bine? El nu s-a trudit, el n-a asudat pentru nimic în lumea asta, toate i-au venit de-a gata, iar când trece pe stradă noi ne scoatem cu respect pălăria şi-i ținem hangu când ne batjocorește Ţara. Cum vreți să nu ne desprețuiască şi să nu ne biruie? Onoruri, funcții, atâtea succese dobândite repede şi fără nicio osteneală au sfârşit firește prin a face din el un om blazat. Viaţa nu mai are pentru dânsul niciun farmec. (...)

Din nefericire nu e unul, nu sunt doi, ci e o speță numeroasă de bârfitori de aceștia, cari cred că e o nota de distincție şi de originalitate sa-şi ocărască Ţara şi Neamul. Înţelegem bine că toată revolta asta a lor e o revoltă prefăcută şi numai aşa, de paradă, știm că oamenii aceștia n-au produs nimic în Ţara asta pe care-o batjocoresc, știm bine că n-au niciun drept să se plângă şi cu toate astea-i ascultăm cum ne insultă şi nu le răspundem nimic.(...) Câte vorbe frumoase, înălțătoare şi demne de ținut minte n-au fost rostit înaintașii noștri în momentele lor de fericită inspirație! Cine le mai știe? Cine stă să le mai dezgroape şi să le mai scoată la lumina de pe unde-or fi dormind uitate! Dar o vorbă de ocară despre Ţara noastră, o necuviinţă spusă de un zeflemist cândva este şi azi repetată de gazete ca s-o știe şi copiii. Cum vreți ca numărul moftangiilor să nu sporească în atmosfera asta aşa de prielnică pentru ei? Oriunde se duc şi oricând deschid gura îşi găsesc mica lor galerie gata să-i aplaude. Știu oare nesocotiții aceștia cât rău ne fac? Îşi dau ei seama cât de bine servesc, bârfindu-ne aşa, cauza potrivnicilor noștri cari caută să-şi facă arme din slăbiciunile noastre şi biruință din durerile noastre? Desigur că nu știu, cum nu știm nici noi cât de vinovați suntem când le batem în strună şi facem haz de palavrele lor...

________________________________

AMOR PATRIAE NOSTRA LEX