Munca
-I-
Să gândești şi să vrei nu înseamnă nimic, dacă nu acționezi. Acțiunea
presupune crearea de bunuri, de valori şi implicarea responsabilă în viaţa societății,
adică muncă. Munca e necesară echilibrului moral şi fizic al omului. Ea e
chiar condiţia existenței lui. Ea e, de asemenea, condiţia existenței societății.
Viaţa face din muncă o obligaţie materială. Legea morală face din muncă o
datorie. Omul activ e folositor lui însuşi, semenilor lui şi Ţării lui.
România are nevoie acum mai mult ca niciodată de oameni
activi. Națiunea noastră a acționat în trecut la fel de înțelept, la fel
de energic şi la fel de bine ca oricare alta. Stau dovadă două mii de ani de
muncă, de luptă şi de glorie. E important să ne regăsim dorinţa şi voința de a acționa.
Miza e progresul nostru ca Popor şi dezvoltarea Ţării. Doar prin acțiune
continuă, hotărâtă putem avea succes, putem să ne jucăm cu demnitate rolul pe
scena lumii. Pentru a ne ridica, pentru a fi din nou ce-am fost, trebuie să
acționăm neobosit fără să ne descurajăm vreodată.
-II-
Acțiunea întreține şi dezvoltă în noi forțele corpului şi sufletului, ne asigură sănătatea fizică şi morală. Acțiunea e activitate, viaţă. Apatia e stagnare, moarte. Acțiunea în toate formele ei intelectuală, morală, fizică e manifestarea a ceea ce se numește viaţă intensă, singura potrivită sufletelor mari, singura care merită trăită.
Acțiunea întreține şi dezvoltă în noi forțele corpului şi sufletului, ne asigură sănătatea fizică şi morală. Acțiunea e activitate, viaţă. Apatia e stagnare, moarte. Acțiunea în toate formele ei intelectuală, morală, fizică e manifestarea a ceea ce se numește viaţă intensă, singura potrivită sufletelor mari, singura care merită trăită.
Cine se simte predispus la inactivitate, la moliciune
trebuie să combată această tendință altfel ea se va transforma într-o meteahnă
care-l va împiedica să-şi îndeplinească îndatoririle. Putem deveni activi
prin antrenament la fel cum ne formăm caracterul exersându-ne voinţa.
-III-
Nimic nu se poate obţine fără efort susținut. Să
fim activi, să fim harnici, să ne facem bine munca! Munca e efortul rodnic şi
metodic, care creează, care transformă, care produce.
Munca e prima şi veșnica lege umană, care se impune în
egală măsură tuturor. Ea înalță omul şi-l înnobilează. Ea e o
necesitate pentru mulţi dintre noi. Ea e o datorie pentru toţi.
Munca a fost întotdeauna condiţia existenței omului şi
instrumentul progreselor lui. Prin muncă, inteligenţă şi curaj omul a cucerit
planeta. Civilizația e rezultatul muncii umane.
-IV-
Munca asigură celui care o face o independență, o
demnitate a vieții pe care leneşul nu le poate pretinde. Ea e o necesitate
absolută pentru omul sărac. Ea e totodată o obligaţie materială şi o
datorie socială.
Datoria de a munci o are şi cel bogat, care profită de
bunuri pe care alţii le-au dobândit şi i
le-au lăsat moştenire. El trebuie să-şi îndeplinească această îndatorire
la fel ca săracul. La ce-i folosește Ţării un om care nu munceşte, care nu
produce nimic? Câtă demnitate poate avea un asemenea om, câtă mândrie când
știe că nu-şi ajută comunitatea, că nu face nimic pentru a îmbunătăți climatul
social şi că nu-şi aduce contribuția la opera de construcție națională?
-V-
Dacă tatăl are o fabrică sau o firmă de comerț e
preferabil să-şi asocieze copiii în muncă pentru a le da voinţa de a-i continua
şi dezvolta afacerea. Tinerii bogați, care nu au posibilitatea să
urmeze calea părinților lor, şi-ar putea folosi banii în Ţară pentru a construi
fabrici, pentru a deschide magazine, pentru a înființa exploatări agricole sau
pentru pune în valoare zone cărora nu le lipsește decât capitalul pentru a
deveni productive.
Industria, comerţul, agricultura oferă posibilități
nelimitate oricărei activități laborioase, oricărei acţiuni energice şi
independente. În industrie, comerț sau agricultură ne putem găsi toţi un
loc de muncă. Pentru cei care vor altceva există alte căi. Cercetarea
științifică, arta, literatura, Biserica, Armata oferă bogaților şi săracilor
cariere folositoare şi onorabile.
-VI-
Copiilor Familiilor înstărite totul le e uşor la
început de drum. Ei pot dobândi, mai lesne ca alţii, o pregătire bună. Ei
îşi pot alege cariera care li se potrivește cel mai bine. Dar la atât li
se limitează avantajele. Crescuți în puf, beneficiind de o bunăstare care moleșește,
având totul de-a gata ei nu sunt pregătiţi să înfrunte dificultățile existenței.
Toţi, bogați sau săraci, avem viaţa e în faţa
noastră. Ea va fi aşa cum ne-o vom face. Punctul de plecare nu are
mare importanță când drumul e lung. Soarta ne e în propriile
mâini. Modalitatea de a reuși e pentru fiecare dintre noi aceeași: muncă
energică, curajoasă. Nu cel mai bogat sau cel mai deștept dintre noi va fi
cel mai fericit, ci acela care va putea să îmbine inteligența şi tăria de
caracter cu râvna în muncă.
Să muncim deci. Să muncim pentru noi, pentru
binele alor noștri, pentru binele Ţării. Munca ne face viaţa ușoară şi
fericită, ne alină durerile, ne ajută să suportăm relele inevitabile. Ea e
legea viguroasă şi sfântă a omului, ea e legea socială prin excelență.
-VII-
Munca e creatoare de virtute. Lenea e mama
tuturor viciilor. Leneşul e inutil şi nefast atât pentru sine, cât şi
pentru societate. Să nu faci nimic e imposibil. Cine nu munceşte,
cine nu face bine, face în mod necesar rău. Munca întreține
viaţa. Lenea paralizează şi ucide.
Fierul nefolosit ruginește. Creierul şi membrele
nefolosite slăbesc şi se atrofiază. Oamenii care muncesc, care duc o viaţă
activă, au șansa de a-şi păstra mai mult timp puterile şi sănătatea. Ei nu
sunt supuși influențelor externe, nu sunt bântuiți de temerile care-i asaltează
pe leneși. Ei nu ascultă în fiecare dimineață buletinele meteorologice şi
nu-şi privesc mereu limba în oglindă ca să vadă ce culoare are. Ei
trăiesc, ei acționează, ei risipesc şi ard germenii morbizi care le ameninţă
mintea şi trupul. Ei sunt sănătoși moral şi fizic, pentru că sunt activi.
-VIII-
Munca ne face să suportăm cu bună dispoziție greutățile
vieții şi micile ei mizerii. Lenea ne face, dimpotrivă, să medităm la cele
mai mărunte necazuri, le exagerează, dă amploare suferințelor, generează tristețe,
ipohondrie, această boală a sufletului, sursă a bolilor trupului.
Să muncim necontenit! Să nu fim niciodată
inactivi! Odihna corpului se obţine prin munca minții, odihna minții prin
munca corpului.
Dordea Cosmin
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu