Nu se poate realiza nimic mare cu egoism şi orgoliu. Să te supui e o formă de dăruire clarvăzătoare.
Să te supui e fecund pentru că înzeceşte rezultatul eforturilor. Să te supui e o datorie pentru că binele tuturor depinde de concentrarea disciplinată a energiilor. Naţiunea nu poate exista dacă fiecare acţionează după interesele şi capriciile sale. Ea e un mare complex sensibil pe care anarhia îl poate face steril sau periculos şi căruia ordinea , armonia îi dau posibilităţi nelimitate. Un popor bogat, de sute de milioane de oameni izolaţi unii de alţii de egoismul şi patimile lor, e un popor mort. Un popor sărac, unde fiecare îşi recunoaşte inteligent limitele şi obligaţiile comunitare, se supune şi lucrează în echipă pentru binele colectiv, e un popor viu.
Supunerea e cea mai superioară formă de libertate. E o maifestare constantă a autorităţii faţă de noi înşine, cea mai grea dintre toate. Nimeni nu-şi poate conduce cu adevărat aproapele dacă n-a fost mai întâi în stare să se conducă pe sine însuşi, să strunească în el armăsarul orgolios gata să se arunce nebuneşte după cum i se năzare.
După ce ne-am supus putem porunci, nu pentru a ne bucura de posibilitatea de a-i strivi pe ceilalţi, ci pentru că a porunci e o prerogativă extraordinară când vizează disciplinarea forţelor contradictorii, conducerea lor la deplinătatea randamentului, sursă suprioară de bucurie.
Mareş Răzvan
____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu