CÂND COPILUL APARE

de Victor Hugo

Când copilul apare, familia izbucneşte
Mnifestându-se gălăgios.
Blânda sa privire, care străluceşte,
Aduce bucuria în ochii tuturor.
Şi cele mai triste frunţi, cele mai apăsate de gând,
Se descreţesc deodată văzând copilul apărând,
Nevinovat şi încântător.



Fie că aprilie a înverzit grădina, sau ianuarie cel îngheţat
În jurul unui foc puternic pe toţi ne-a adunat
Scaunele noastre apropiind,
Când copilul vine, bucuria soseşte şi ne luminează.
Râdem, exclamăm, îl chemăm şi mama sa se-ngrijorează
Văzându-l umblând.

Uneori vorbim îndelung lângă foc
De Dumnezeu, de Patrie, de noroc,
De sufletul nostru plăpând.
Dar dacă apare copilul lăsăm tot pe altă dată
Serioasa discuţie este brusc suspendată
Şi toţi îl privim zâmbind.

Noaptea, când omul visează şi somnul în braţe îl strânge,
La ora când se aude gemând, ca un glas care plânge,
Râul printre sălcii curgând,
Dacă deodată zorii luminând ca un far încep să apară,
Lumina lor trezeşte pe câmp o întreagă fanfară
De clopote şi păsări cântând.

Copile tu eşti zorii şi sufletul meu e câmpul imens
Pe care cele mai frumoase flori îl parfumează intens
Când ochii tăi spre mine privesc.
Sufletul meu e codrul cu poteci întunecate
Umplându-se doar pentru tine de suave şoapte
Şi de raze ce strălucesc.

Căci ochii tăi plini de o nesfârşită seninătate,
Căci mânuţeţele tale nostime şi binecuvântate,
Rău n-au făcut încă pe pământ.
Niciodată paşii tăi tineri n-au atins mocirla noastră,
Cap divin, copil cu păr buclat, spre cer fereastră,
Înger cu aureolă de sfânt!

Tu eşti pentru noi porumbelul din arcă
Picioarele tale n-au vârsta când pot să meargă.
Aripile tale sunt de azur.
Priveşti fără să înţelegi încă universul înconjurător,
Dublă puritate, corp care nu are nimic respigător,
Suflet în care nimic nu-i impur.

E atât de frumos copilul cu dulcele-i surâs,
Cu vocea-i plăcută care vrea ca totul să fie spus,
Cu plânsu-i repede uitat.
Lăsând să-i rătăcească privirea încântată şi uimită,
El îşi deschide sufletul spre lumea abia întrezărită
Şi spre tot ce e bun şi curat.

Doamne apără-mă, apără-i pe cei ce-i iubesc,
Fraţi, părinţi, prieteni şi chiar pe cei ce mă urăsc
De rele, necazuri şi stihii.
Fă Doamne ca ei să nu vadă vara fără zile senine,
Colivia fără păsări, stupul fără albine,
Casa fără copii!

Traducere Pârvu Ana Maria
____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX