CELE ŞAPTE VIRTUŢI

1. Dreptatea

Dreptatea e preceptul care cere respectarea regulilor morale. Spiritul de dreptate e puterea de a lua fără slăbiciuni o decizie corectă. Dreptatea trece prin respectul de sine şi generează respectul faţă de ceilalţi şi respectul din partea celorlaţi. E nevoie de curaj pentru a rămâne credincios angajamentelor pe care ţi le-ai asumat, cuvântului dat şi idealului pe care ţi l-ai ales.

2. Curajul

Curajul nu e absenţa fricii ci capacitatea de a înfrunta greutăţile în ciuda temerilor şi spaimelor. Curajul ne determină să impunem respect pentru ce considerăm drept.Să nu faci ce e
drept e o dovadă de frică. Deci să fii curajos înseamnă să fii drept.

3. Bunăvoinţa

Bunăvoinţa ne determină să fim atenţi cu aproapele nostru, să respectăm viaţa. Bunăvoinţa învinge orice obstacol. Dumnezeu a înzestrat unii oameni cu calităţi deosebite pentru a-i ajuta pe semenii lor, nu pentru a se folosi de ei. Când alţii te vorbesc de rău, nu răspunde la rău cu rău, ci gândeşte-te că nu ţi-ai îndeplinit întotdeauna îndatoririle cum trebuie.

4. Respectul

Respectul e expresia interesului sincer şi dezinteresat arătat aproapelui manifestat prin stimă şi solicitudine. Trebuie evitată critica şi denigrarea celorlalţi, căci acest nefericit obicei are ca scop inconştient lauda de sine. Înjosirea aproapelui e un mijloc facil de te pune în evidenţă fără prea mult efort. Oamenii trebuie trataţi cu respect indiferent de calităţile şi slăbiciunile lor.

Fără modestie respectul nu e posibil, fără respect nu se poate naşte încrederea. Fără încredere Naţiunea îşi pierde treptat coeziunea. Pentru a-i respecta pe ceilalţi trebuie să rezistăm propriilor noastre nerăbdări, mânii, dorinţe, spaime, etc.. Forţa sufletească, îmbianată cu respectul pentru aproapele şi cu politeţea, aduce cu sine o mare linişte.

5. Sinceritatea

Miciuna e o dovadă de laşitate. Cuvântul dat trebuie respectat. Nu trebuie să ne jurăm când declarăm că vom face ceva. Simplul fapt că o spunem ne angajează. Cuvântul nostru trebuie să fie o garanţie suficientă. Sinceritatea e începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor, fără sinceritate n-ar exista nimic.

6. Onoarea

Onoarea Ţării, a Neamului, a Familie şi a noastră personal trebuie apărată. E în firea oricărui om de a iubi onoarea, dar ceea ce e cu adevărat onorabil se află în fiecare dintre noi şi nu în altă parte. Onoarea conferită de alţii nu e cu adevărat onoare. Onoarea e legată de felul de a fi, de respectarea cuvântului dat, de credinţa într-un ideal sau în adevăr.

7. Credinţa

Nu există onoare fără credinţă în idealuri şi în aceia care le împătăşesc. Datoria de credinţă nu e doar o atitudine faţă de ceilalţi, ci şi faţă de principii şi valori. Ea simbolizează necesitatea respectării promisiunilor, îndeplinirii angajamentelor şi sinceritatea în vorbe şi fapte. Trebuie să ne slujim Neamul şi Ţara şi ceea ce reprezintă sufletul Ţării. Interesul pentru Religia noastră Creştin Ortodoxă, pentru Ţară, penru Neam şi pentru Familie trece înaintea interesului individual.

Să nu uităm niciodată cele de mai sus! Să ne slujim Biserica, Ţara şi Neamul! Să ne respectăm îndatoririle faţă de familie şi faţă de părinţi! Să fim miloşi şi să-i ajutăm pe ceilalţi!

Popescu Angela

______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX