IUBIREA DE PATRIE

de Paul Verlaine

Iubirea de Patrie e cea dintâi iubire
Şi prima după cea de Dumnezeu.
Ea în suflet ni s-aprinde din primele zile
Şi în priviri ne străluceşte mereu.

E lumina zilei botezului pe pleoapele divine
Ale copilului, vibraţia blândă a razelor de soare,
E sângele tânăr care îi curge prin vine,
Aerul primăvăratic plin de miresme îmbătătoare.

Copilul creşte, simte pământul de sub picioare
Care îl poartă, îl leagănă şi bun îl hrăneşte,
Şi blând, cu apa-i rece şi înviorătoare,
Setea din timpul meselor i-o potoleşte.

Apoi copilul ajunge bărbat sau tânără femeie
Şi-n timp ce trupu-i creşte de graţie plin,
Sufletu-n familie nu poate să-i mai steie
Şi porneşte în căutarea propriului destin.

Şi când îşi găseşte sufletul pereche,
El naşte alţi copii, flori înmiresmate,
Care vor creşte în grădina străveche
A generaţiilor de aici, nu din altă parte. [...]

Traducere de Pârvu Ana Maria

___________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX