PATRIA
Îndatoririle
cetățeanului
-I-
Statul
suntem noi, fiindcă în virtutea votului luăm parte la guvernare. Cum nu există
drepturi fără îndatoriri, fiecare român are deci îndatoriri faţă de Stat.
-II-
Prima îndatorire a cetățeanului e fidelitatea
arătată Ţării. Ea se manifestă în principal prin atașament pentru propria
naționalitate. Renegarea calității de român e condamnabilă și nu se poate
justifica prin nimic. Apartenența la Națiune, interesul național sunt mai
presus de orice. Nesocotirea lor e o crimă.
-III-
A doua îndatorire a cetățeanului e respectarea
legilor. Avem posibilitatea de a contesta în instanță prevederi legale nedrepte,
dar după ce s-a dat o hotărâre judecătorească definitivă, trebuie să ne conformăm.
Dacă fiecare ar decide cu de la sine putere, când să asculte sau când să nu
asculte de legi, s-ar instaura anarhia. Disciplina ne face să fim ca un singur
trup, altfel spus ne dă unitate, forță. Socrate și-a acceptat condamnarea la
moarte, deși era nevinovat. „Dacă Patria e rea cu noi, s-o convingem să fie mai
bună, iar dacă nu reușim, să-i acceptăm deciziile fără să protestăm”, a spus el.
Marele filozof vedea pe bună dreptate în legi voința Patriei. Avem totuși posibilitatea
de a îmbunătăți legislația. Civilizația însăși nu e, la drept vorbind, decât
rezultatul perfecționării continue a normelor juridice. Reglementărilor legale
în vigoare le datorăm însă supunere necondiționată.
Reprezentanților legii în exercițiul funcțiunii
li se cuvine la fel de mult respect ca legilor înseși. E ce românul uită
uneori. El îi ridiculizează cu dragă inimă pe toți cei ce au autoritatea. Nimic
nu e mai contrar interesului Țării, deoarece o autoritate care nu se bucură de
stimă e acceptată greu. De altfel autoritatea e independentă de calitățile bune
sau rele ale persoanelor. Dacă un polițist îmi cere să mă legitimez ca să mă
amendeze pentru că am traversat când era roșu la semafor, nu lui mă supun, ci
majorității care vrea ordine pe străzi. Acest principiu se aplică tuturor celor
care au o funcție publică.
-IV-
Reînființarea serviciul militar general e de
dorit, întâi pentru că avem dreptul să ne pregătim pentru apărarea Patriei,
apoi din cauza pericolelor la care ne expune poziția noastră geografică. Serviciul
militar, tribut de timp, de efort susținut când e pace și tribut de sânge când
e război, e greu de efectuat. Nu e ușor să renunți la interesele personale, la
studii sau la confortul vieții civile. Numai că fără o armată puternică Națiunea
nu va fi în stare să-și apere teritoriul și cetățenii. De aceea e necesar ca slujirea
Țării sub drapel să fie asumată de noi toți.
-V-
Impozitul propriu-zis e o altă îndatorire
inseparabilă de calitatea de cetățean. Statul făcând investiții de interes obștesc,
întreținând o poliție pentru asigurarea liniștii în interior și o armată pentru
a ne apăra de agresiuni externe, cheltuie
sume mari și e drept ca noi, cei care profităm de avantaje, să ne aducem
contribuția. Nu noi hotărâm taxele, ci persoanele alese de noi prin vot. S-a
căutat ca stabilirea valorii impunerilor să fie cât mai echitabilă și se fac
eforturi pentru a o îmbunătăți. Neplata impozitului e furt. Refuzându-ne
partea, fiscalitatea va apăsa mai greu pe umerii celorlalți. Datoria
cetățeanului e să-și achite dările, să conteste legal abuzurile și, mai ales,
să-și aleagă reprezentanți preocupați de buna administrare a banului public.
-VI-
De reprezentanții noștri în conducerea Statului
depinde totul. O obligație esențială a cetățeanului e prin urmare votul. Nu am
greșit când am spus obligație. Se vorbește despre dreptul de vot, când ar
trebui să se vorbească despre obligația de a vota. Nu ne e îngăduit să ignorăm scrutinul. E necesar ca fiecare să țină
cont când alege, nu de preferințele sale, ci de interesul general și fie că e
vorba de un consilier local, de un deputat sau de un senator, să opteze onest
pentru cel mai bun.
-VII-
Calitatea de cetățean e adevăratul scop al existenței
sociale a omului. Femeile sunt în același timp cetățene, soții de cetățeni și
mame de cetățeni. Înțelepciunea lor se vede când acționează sau când îi
sfătuiesc pe cei care acționează. Această înțelepciune e rezultatul unor
experiențe trăite. Primind uneori lovituri dureroase ca urmare a întâmplărilor
din viața lor sau a celor dragi lor, femeile sunt nevoite să fie atente la evenimente
pentru a-i putea sfătui pe aceia pe care sunt chemate să-i îndrume. Greutățile
prezentului au modificat caracterul bărbaților obligându-i la mai multă
seriozitate, prin urmare nici femeile nu pot da dovadă de ușurătate sau de
frivolitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu