JURNALISTUL

Aceia care sunt conştienţi de pericolele dezinformării se înverşunează să denunţe matrapazlâcurile din trusturile mass-media. E drept că nici neglijenţa sau delăsarea unor jurnalişti nu contribuie la transmiterea adevărului. Dar problema nu e aici. Sursa răului e în altă parte şi e adesea ascunsă. Statele, superstatele care sunt multinaţionalele şi anumite comunităţi de interese exercită prin presă o influenţă nocivă asupra unui public pe care „cultura” modernă îl condiţionează să consimtă orice. Prin urmare ar fi bine să-i ajutăm pe cei care lucrează în presă să devină conştienţi de responsabilitatea lor.

Jurnalistul manevrează un material extrem de sensibil. Trebuie deci să fie un om de încredere ca medicul care se ocupă de sănătatea noastră, ca savantul care lucrează cu substanţe periculoase sau ca soldatul care ne apără. Statutele deontologice, dacă mai există, nu folosesc la mare lucru, pentru că nu conţin sancţiuni. Ar fi bine ca ziariştii să-şi creeze un consiliu de ordine după modelul medicilor sau al avocaţilor, să depună un jurământ şi să se declare ei înşişi pasibili de pedepse când greşesc.

Asta nu ar proteja doar publicul care merită adevărul, ci şi pe gazetari ferindu-i de confraţii lipsiţi de scrupule şi de patronii care le pretind articole senzaţionale, rapide, aproximative, complezente ori mincinoase. Chiar corifeii ar fi constrânşi să-şi modereze exigenţele, dacă ar avea de-a face cu o breaslă unită şi respectată.

Înţeleg însă că toate acestea nu se pot scrie decât la modul condiţional. Cine îi va da profesiunii de jurnalist impulsul virtuţii?

Tomescu Ionuț
____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX