CONFESIUNILE UNUI FOST ATEU (6)

Tainele

-I-

Iniţial mintea ni se răzvrăteşte împotriva tainei. Taina e o sfidare pentru trufaşa raţiune umană, de aceea o neagă. Dar nimic nu e mai îndărătnic ca taina. Ea revine peste tot, în toate formele, ca pentru a ne da cu tifla. Un turist ateu ostil tainelor savura la micul dejun un ou fiert când fu întrebat de un alt turist:

- Ce a fost mai întâi, oul sau găina?
Omul nostru, surprins, dădu acest răspuns:
- Atât oul cât şi găina sunt tipuri eterne simbolizate de şarpele egiptean care se muşcă de coadă.
La care interlocutorul îi replică:
- Aţi înlocuit taina oului cu alta mai mare.

-II-   

Pe vremea când obişnuiam să bat câmpii ca turistul ateu pomenit mai sus, i-am mărturisit unui vecin preot că resping tainele creştine. El mi-a spus cu blândeţe:
- Tinere, când vei căpăta mai multă experienţă, vei vedea că greşeşti.   

Preotul vru să schimbe vorba, aşa că am insistat declarând ferm că nu admit ce dezorientează raţiunea.
- Tainele ne dezorientează raţiunea, hmm..., făcu el. Oare o simplă privire asupra lumii nu o dezorientează întotdeauna? Sunt multe lucruri pe care nu le înţelegem şi în loc să ne smerim, ne umflăm în pene. Acestei mândrii Religia îi opune taina. Religia se adresează sufletului, ea potoleşte în noi setea de sublim, de perfecţiune şi de infinit, ea are nevoie prin urmare de un limbaj la înălţimea idealurilor sale. Fără taine, Religia nu e Religie. Omul nu va venera ce e la nivelul lui. El îl acceptă pe Dumnezeu doar dacă-L ştie la mare înălţime, printre nori.   

Contrariat de ce auzeam, am replicat cu argumente considerate atunci de mine ca solide, dar care astăzi îmi apar aşa cum sunt în realitate: inconsistente şi neconcludente.

Preotul sfârşi prin a-mi zice:
- Prietene eşti prea inflexibil, voi aştepta ca viaţa să te facă mai îngăduitor.

-III-

Am avut într-adevăr nevoie de timp pentru a înţelege că raţiunea e incompetentă în probleme religioase şi că teologii cunosc mai bine natura umană decât filozofii atei.

Înclinația spre divin e firească, veche, universală şi permanentă la om. Ştiinţa poate aborda supranaturalul? Nu! Ar fi bine ca ştiinţa să admită că sunt lucruri pe care nu le poate explica şi că e preferabil pentru ea să se limiteze la domeniul său specific.

-IV-

Abordăm universul nu cu modestia care ar trebui să ne plece capetele în faţa imensităţii sale, a organizării sale perfecte, ci cu aroganţă şi cu pretenţia că-l putem înţelege. Îl somăm pe Dumnezeu să ni se arate când I-am putea contempla lucrarea, când I-am putea simţi prezenţa în inimile noastre. Ca pedeapsă pentru semeţia de care dăm dovadă, Dumnezeu ne-a tulburat judecata.

Ateismul e un amestec eterogen de rebuturi filozofice şi din el nu înţeleg nimic nici cei care-l predică, nici cei cărora li-l predică. Absurdităţile detractorilor Religiei sunt mai de nepătruns ca adevărurile supreme şi refuzul lor de a crede în taine îi determină să facă greşeli aberante. Ei resping cultul, Religia, ei fac temenele în faţa unor principii bizare, ei consideră sfinte inexactități de gândire evidente, ei glorifică nestatornicia, ei nu scapă nicio ocazie pentru a-şi da importanţă. Pe mine comportamentul lor m-a adus pe calea credinţei. Pe cât de mult îl neagă ei pe Dumnezeu, pe atât de mult am ajuns eu să-L iubesc.

-V-

Tainele în Religie corespund instinctului mistic care e în firea noastră. Nu am vrea un Dumnezeu fără taine. Lumea însăşi ne-ar părea anostă, monotonă fără taine. Iată de ce nimic nu e mai răspândit printre oameni ca religiozitatea.

Predescu Virgil

______________________________

AMOR PATRIAE NOSTRA LEX