UNIRE!

Mi-a plăcut întotdeauna ziua de 1 Decembrie. Era ziua când bunicul, veteran de război, arbora tricolorul la balcon. Era ziua când, copil fiind, vedeam oamenii mari renunţând la dispute şi reamintindu-şi că sunt fraţi. Până şi vecinul cu care ne certam mereu venea să discute cu tata la o bere. Aşa se face că 1 Decembrie mi s-a întipărit în minte ca o sărbătoare a înfrăţirii. 

Şicanele pe care ni le facem reciproc, faptul că unii dintre noi sunt prea sărăci şi unii prea bogaţi, nedreptăţile, lipsurile nu trebuie să ne facă să uităm că suntem toţi români. Să depăşim, fie şi numai o zi pe an, momentele când suntem dezbinaţi, când suntem dezorientaţi, când nu mai ştim la ce să visăm, când considerăm cinismul inteligenţă, când indiferenţa ni se pare înţelepciune!

Pierdem prea mult timp vorbind despre ce ne desparte. Să vorbim, măcar de Ziua Naţională şi despre ce ne uneşte. Despre tot ce e frumos în această viaţă pe care ne-o construim la noi în Ţară, despre aceşti bărbaţi tineri care au devenit taţi excepţionali, despre aceste femei strălucitoare, curajoase, devenite mame iubitoare, despre tot ce ne poate îndreptăţi să spunem „A noastră-i lumea!”

Suntem un Popor generos, blând şi dârz. Suntem un Popor inteligent şi talentat. Suntem Popor ce poartă în inima lui mare căldura verii şi feeria albă a iernii. Vocea noastră trebuie auzită şi
n-o putem face auzită decât dacă vom construi punţi între noi, nu garduri. 

Tomescu Ionuţ (Tomi, Toio)

____________________________

AMOR PATRIAE NOSTRA LEX