RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE (5)

FAMILIA

Respectul

-I-

În prezent respectul e pe cale de dispariţie. Foarte mulţi cred că e pueril şi demodat. Tineretul nu mai respectă vârstnicii, de altfel nimeni nu mai respectă nimic. Dacă legea nu ar fi apărată de poliţist şi de jandarm, am considera-o facultativă. Lipsa respectului se manifestă, din nefericire, mai ales în Familie. Cine se mai jenează de străini, nu se mai jenează de ai săi. În general, să te jenezi cât mai puţin posibil a devenit un ţel. Viaţa aşa cum Dumnezeu o vrea, aşa cum Naţiunea o cere, e plină de îndatoriri şi pentru a ne menţine la un nivel moral superior e nevoie să ne jenăm mai mult. Respectul, nu e doar frumos, el mai e şi unul din cele mai bune mijloace de a diminua egoismul. Unele forme exterioare de politeţe sunt folosite în lume aproape maşinal, dar respectul obişnuit şi constant e mult mai greu de practicat în Familie.  

Fără îndoială copilul îşi ascultă părinţii, fiindcă autoritatea lor, ca aceea a legii, se afirmă la nevoie prin forţă, dar înţelege de ce e necesar să-i asculte? Îi e clar că la orice vârstă singurul mod de a fi independent faţă de o autoritate e de a-i recunoaşte caracterul venerabil? 
Copilul se crede adesea nu doar egalul părinţilor săi, ci mult mai capabil ca ei. O tânără modernă, suportând poate cu condescendenţă mustrările materne, va gândi că „biata mama” are concepţii învechite, aşa cum unii băieţi îşi vor trata tatăl, prea îngăduitor, ca pe un coleg de clasă. Toate acestea sunt şocante, pentru că Familia trebuie să fie o şcoală a respectului. Altădată respectul domina tandreţea. Memoriile din trecut ne dau imaginea unor Familii unde mamei i se spunea „Doamnă”, sărutându-i-se mâna.

-II-

Încercând să fim mai puţin protocolari am sărit la cealaltă extremă. Tutuiala s-a generalizat. Să recunoaştem însă că în Familie tutuiala exprimă mai multă afecţiune. Poţi să-ţi respecţi părinţii, chiar dacă îi tutuieşti. Limbajul, tonul sunt cele care contează. Trebuie însă evitat aici tot ce marchează egalitatea, părinţii şi copiii nu sunt egali. Fără respect, afecţiunea filială nu e ce s-ar cuveni să fie, îi lipseşte baza şi odată cu ea, trăinicia.

Alături de părinţi sunt bunicii şi către ei trebuie să îndrepte cel mai mult respectul nostru, pentru că ei au pe lângă dreptul anilor, pe acela al slăbiciunii. Autoritatea lor nu se mai manifestă, ea personifică îngăduinţa, ei îi lasă pe părinţi să mustre, spunându-şi că le rămân puţini ani pentru a îndrăgi. Cum le-am putea arăta vreodată toată stima pe care o merită? Ei reprezintă un trecut de înţelepciune şi de trudă. Prosperitatea Familiei, atâta câtă e, e în parte realizată de ei. Şi pentru toate acestea, de care copiii profită, e prea mult să ceri deferenţă, lipsa contradicţiilor? Aceşti bătrâni amabili, care nu mai trăiesc decât prin ceilalţi, aceste bunici păstrându-şi tinereţea inimii până la capăt, sunt pentru tineri o lecţie vie contra egoismului care usucă şi paralizează. Să ne ridicăm privirile spre ei, pentru că sunt mai sus ca noi pe treptele care duc spre culmi.

-III-

Continui cu ce ar fi trebuit să încep, cu respectul de sine, care-l implică pe acela pentru chinuita noastră limbă română, fiică de Familie bună şi de origine nobilă. Multe tinere adoptă argoul şi tonul liceenelor care nu prea dau pe la şcoală. Folosirea unor expresii vulgare afectează gândirea, care şi ea devine vulgară. Fără să incriminez gustul pentru sport, mă văd obligată să remarc că el dă uneori acestor domnişoare un aspect teribil de viril şi un jargon supărător. Femeile, indiferent de vârstă, au datoria să păstreze pe lângă bărbaţii din Familia lor prestigiul delicateţei. Ele trebuie să le merite respectul ca să-l poată pretinde întotdeauna. Evitând camaraderia fetele vor deveni cele mai bune prietene pentru fraţii lor. Respectul de sine e o obligaţie strictă, femeia, tânăra îi vor datora respectul celorlalți. Ele să înveţe să-şi controleze comportamentul, limbajul şi gândul, să traseze în jurul lor un cerc de care răul să nu poată trece sub niciun pretext.      

-IV-

Câte forme nu are respectul! Să ştii să asculți cu răbdare şi bunăvoinţă, să te arăţi săritoare, amabilă, să ai pentru persoanele mai în vârstă decât tine acele atenţii mărunte care înseamnă atât de mult pentru ceilalţi, să nu-ţi spui părerea pe un ton arogant, să nu tranşezi cu tupeu. În Familie, respectul se dovedeşte în detaliile vieţii de zi cu zi, el se manifestă în fiecare clipă, e lubrifiantul care face angrenajele să funcţioneze fără să scârţâie inoportun. Situațiile când putem da dovadă de devotament sublim fiind rare, să nu neglijăm nicio ocazie de a ne face agreabile.   

Popescu Angela
____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX