Suflet şi corp
-I-
Mens sana in
corpore sano. Ştiu că spunând aceasta repet ce spun toţi educatorii. Nu
contează, maxima e bună, trebuie să ne-o însuşim. Ea rezumă ceea ce
înţelepciunea ne arată că e bine să ne dorim: o minte sănătoasă într-un corp
sănătos. Nu sunt două lucruri diferite. Starea de sănătate sau de
boală a corpului afectează starea sufletului şi reciproc. Echilibrul moral
nu există decât dacă suntem fizic echilibraţi. Invers, nu putem conta pe o
sănătate durabilă cu o fire neliniştită şi melancolică.
Pentru a fi sănătoşi nu e de ajuns să ne fortificăm
corpul. E necesar, dar nu suficient. E necesar pentru că dezvoltarea
forţei, a rezistenţei la oboseală, supleţea, agilitatea nu se obţin fără
exerciţiu, fără antrenament. Nu e suficient pentru că e nevoie de mai
mult. Fortificării corpului se impune să-i adăugăm fortificarea
sufletului. Sufletul e ansamblul facultăților noastre morale şi
intelectuale. El poate ajuta corpul să suporte poverile vieţii, să lupte
cu relele ei, să-i evite pericolele. El are asupra corpului o influenţă
importantă şi incontestabilă. Acţiunea corpului asupra sufletului e şi ea
evidentă. Boala slăbeşte, paralizează, anihilează uneori complet inteligenţa,
sensibilitatea şi voinţa.
Sentimentele intense, patimile, mişcările dezordonate
ale sufletului provoacă tulburări ale corpului, aduc boala sau chiar
moartea. O spaimă violentă, o bucurie mare, neaşteptată, o mânie fără
limite au produs adesea accidente grave sau decese. Corpul tremură de
frică la fel cum tremură de frig. E universal recunoscut că teama de
bolile contagioase ne expune contaminării şi că răul loveşte de preferinţă
oamenii speriaţi.
Aceia care nu se lasă cuprinşi de teama de boli sunt,
în general, sănătoşi. Tăria de caracter, curajul exercită o acţiune
binefăcătoare asupra corpului. Goethe a evitat prin forţă morală o boală
gravă în timpul unei epidemii. „E greu de crezut, spunea el, câtă putere
are voinţa într-o astfel de situaţie. Ea pune corpul într-o stare de activitate
care îndepărtează toate influenţele vătămătoare.” Iată ce dovedeşte
eficienţa, în cele mai grele împrejurări, a acţiunii sufletului de apărare a
corpului. Aceasta se confirmă în plus prin imunitatea de care se bucură în
spitale, în mijlocul bolnavilor contagioşi, medicii şi
infirmierele. Sentimentul datoriei, seninătatea profesională, tăria de
caracter îi ajută să înfrunte cu succes pericolul permanent
Persoanele care se plâng mereu de sănătatea lor, care
gem sub povara relelor, sunt cele care nu arată în viaţă nici hotărâre, nici
fermitate, nici curaj. Firile slabe îşi impun slăbiciunea corpurilor celor
mai robuste şi le pregătesc pentru boli şi infirmităţi. Dimpotrivă,
bolile, indispoziţiile rămân lipsite de gravitate, nu se dezvoltă, dacă nu ne
gândim prea mult la ele, dacă ne vedem în continuare de viaţa
noastră. Activitatea arde toţi germenii morbizi.
Unele boli sunt rezultatul evident al unei lipse de
echilibru sufletesc. Proasta dispoziţie constantă, egoismul, lipsa de
stăpânire de sine dau naştere unor rele vagi sau distincte care fac existenţa
scurtă, neplăcută şi dureroasă.
-III-
Cine se lasă copleşit de necazuri, cine e morocănos,
insuportabil, viciază totul în el, slăbeşte, piere. Cine se lasă dominat
de nervi devine isteric. Cine se preocupă excesiv de sine, de sănătatea sa
îşi va descoperi boli fictive şi va ajunge în final să se îmbolnăvească de-a
binelea. Dacă toţi aceştia ar face apel la raţiune, la voinţă, dacă ar
acţiona, dacă şi-ar găsi preocupări mai nobile, mai înalte, şi-ar vindeca
tarele sufletului şi ar evita suferinţele corpului.
Ipohondria şi depresia nu erau cunoscute
anticilor. Să fim nobili ca dacii şi energici ca romanii! Astfel
aceste rele vor dispare. Moralul are, prin urmare, o acţiune puternică
asupra fizicului. Raţiunea, voinţa, nobleţea sentimentelor contribuie la
apărarea corpului nostru de boli, ne fac viaţa mai sănătoasă şi mai
lungă. Să fim convinşi, să fim conştienţi de puterea pe care o avem asupra
corpului nostru şi asupra sufletului nostru! Să avem încredere în noi!
-IV-
Prin acţiunea noastră morală putem evita în mare
măsură boala. Dar putem contribui şi la vindecare dacă ne
îmbolnăvim? Cu siguranţă, da. Calmul, curajul de care dăm dovadă când
suntem bolnavi, voinţa de a scăpa de boală ne ajută mult în procesul de
însănătoşire. Medicii ştiu câte ceva despre aceasta. Să ai ca bolnav
un om cu sentimente superioare şi cu caracter ferm e un adevărat
noroc. Medicul găseşte la el un element serios de succes pentru tratamentul
pe care-l prescrie. O credinţă, un sentiment au efecte la fel de
binefăcătoare într-o boală ca voinţa.
Sunt multe exemple autentice de oameni ţintuiţi la pat
de o paralizie a picioarelor pe care credinţa sau spaima i-au lecuit. Un
paralitic e dus duminica la biserică, la slujbă. Se răspândeşte zvonul
printre credincioşi că a scăpat un leu de la grădina zoologică şi că a fost
văzut în vecinătate. Cuprinşi de panică oamenii fug. Bolnavul nostru
se vede abandonat. Sângele-i îngheaţă în vine, nervii îi sunt încordaţi la
maxim. Disperat se roagă febril şi paralizia îi dispare. După ce pericolul
a trecut omul nostru e găsit la mare înălţime, într-o firidă, unde a ajuns nu
se ştie cum şi de unde nu a fost uşor să fie coborât. Casa altui paralitic
ia foc. Teama îl cuprinde la gândul morţii oribile care-l ameninţă şi-l
face să-şi regăsească uzul picioarelor. Sare din pat, fuge şi se salvează.
Nu doar credinţa sau teama produc efecte atât de
extraordinare. Pe un om o boală de nervi îl împiedica să-şi mişte limba şi
să vorbească. Medicul său a inventat un instrument capabil să-l
vindece. El îi vorbea uneori despre invenţia sa bolnavului care aştepta cu
nerăbdare ca instrumentul să fie gata. Momentul folosirii lui
veni. Bolnavul era foarte emoţionat. Înainte de a începe operaţia
medicul a vrut să-i ia temperatura pacientului şi i-a introdus un termometru în
gură. Acesta a crezut că era instrumentul aşteptat. Emoţia sa a fost
atât de mare că a început să vorbească.
N-am mai termina povestind lucruri de acest fel ce pot
fi considerate dovezi ale influenţei sufletului asupra sănătăţii
corpului. Această influenţă e reală şi nu poate fi negată.
-V-
Moralul acţionează şi asupra aspectului exterior al
omului. Există o armonie incontestabilă între expresia chipului,
sentimente şi gânduri. Astfel de lucruri durabile nu pot să nu lase urme
acolo unde lucruri trecătoare ca bucuria, frica, entuziasmul se reflectă în mod
atât de expresiv. Bunătatea, nobleţea şi demnitatea vieţii se citesc pe
faţa omului la fel ca viciul, josnicia şi răutatea.
Nu trebuie să fii mare fizionomist ca să ghiceşti
dintr-o privire pe omul de moravuri rele. Dezmăţul aplică pe chip un
stigmat care nu înşeală. Influenţa vieţii morale asupra frumuseţii se
constată şi mai bine atunci când revedem, după ani, pe cineva al cărui fel de a
fi s-a schimbat profund. Un tânăr cu purtare ireproşabilă, pe care nu l-am
mai întâlnit de mult, a fost viciat de anturaj. Îl vedem apoi din nou fără
să ştim ce s-a întâmplat între timp. E palid, încercănat, tras la faţă şi
pare mai vârstă cu cel puţin zece ani. Frumuseţea e fiica sănătăţii, a raţiunii
cumpănite şi a sentimentelor nobile.
Dordea Cosmin
_____________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu