de François Coppée
Când îmi arătaţi un
trandafir frumos
Care a înflorit sub bolta de azur,
De ce mai sunt morocănos?
Când îmi arătaţi un trandafir frumos,
Mă gândesc la chipul ei pur.
Care a înflorit sub bolta de azur,
De ce mai sunt morocănos?
Când îmi arătaţi un trandafir frumos,
Mă gândesc la chipul ei pur.
Când îmi arătaţi că
pe cer stele luminează,
De ce lacrimile între gene mi se adună
Şi pe ochi ca un văl gros mi se lasă?
Când îmi arătaţi că pe cer stele luminează,
Mă gândesc la privirea ei bună.
De ce lacrimile între gene mi se adună
Şi pe ochi ca un văl gros mi se lasă?
Când îmi arătaţi că pe cer stele luminează,
Mă gândesc la privirea ei bună.
Când îmi arătaţi în
zare o rândunea
Ce curând departe de aici va pleca,
De ce mi-e inima atât de grea?
Când îmi arătaţi în zare o rândunea
Gândul mă poartă spre Ţara mea.
Ce curând departe de aici va pleca,
De ce mi-e inima atât de grea?
Când îmi arătaţi în zare o rândunea
Gândul mă poartă spre Ţara mea.
____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu