MORALĂ ŞI SOLIDARITATE

Cu cât urcăm în ierarhia socială cu atât practica virtuţilor umane elementare devine mai grea, dacă nu imposibilă. Dacă vrei un prieten credincios într-un mare oraş ia-ţi un câine, spunea cineva. Dar printre cei mai mulţi dintre noi dorinţa de întrajutorare e încă foarte răspândită.

Cu siguranţă, odată cu distrugerea planificată a creştinismului, a cadrului naţional, a moralei, valorile solidarităţii tind să dispară. Există totuşi un mare potenţial de rezistenţă la dezagregarea integrală a vieţii omeneşti. Oare de ce băncile şi-au luat obiceiul de a schimba periodic consilierii personali ai clienţilor lor? Pentru că ştiu că un simplu salariat riscă să se ataşeze de oameni şi să nu se mai comporte ca un samsar, ci ca o fiinţă umană. E în definitiv un omagiu adus oamenilor simpli de către o societate coruptă.

 

Existenţa noilor generaţii nu trebuie să se desfăşoare între frigider, televizor, telefon mobil şi PC dacă dorim o societate de tip uman în care fiecare să poată trăi dintr-o activitate având un sens uman.

 

Problema e de a şti dacă trebuie să educăm o generaţie de consumatoeri egoişti sau o generaţie capabilă să reziste acestei logici şi să-şi însuşească în forme proprii idealul unei societăţi realmente umane. Sociologii oficiali, cărora sistemul le mediatizează intens analizele, vor susţine evident prima opţiune şi vor vedea în ea un progres al civilizaţiei incomparabil. Că doar n-or să muşte mâna care-i hrăneşte...

Predescu Virgil
____________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX